Miercuri, 11 Decembrie

Nota de Fundamentare -HG nr.1071/11.12.2013

Fișiere atașate

NOTĂ  DE  FUNDAMENTARE

la Hotărârea Guvernului nr. 1071/2013 privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei naţionale

Secţiunea 1  -  Titlul prezentului act normativ

Hotărâre privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei naţionale

Secţiunea a 2-a  -  Motivul emiterii actului normativ

1. Descrierea situaţiei actuale. Descrierea situației actuale la nivel european

La nivelul UE, politica de ocupare este parte integrantă din ansamblul de politici complementare care au evoluat continuu odată cu modelele de dezvoltare socioeconomică.

Strategia Europa 2020 reprezintă un document strategic al Uniunii Europene, cu privire la domeniul economic și social, în contextul modelului european al economiei sociale de piață, document care proiectează direcțiile fundamentale de dezvoltare economică și socială ale Uniunii Europene în secolul XXI. Acesta reprezintă o nouă abordare strategică a Uniunii Europene, bazată pe o serie de documente ale Comisiei Europene, Consiliului European și formațiunilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene.

Strategia Europa 2020 conține țintele fundamentale pe care Uniunea Europeană își propune să le atingă, în domeniul economic și social, la orizontul anului 2020, adică pe parcursul intervalului 2011-2020, pe ansamblul Uniunii. Strategia Europa 2020 se constituie în continuatoarea Agendei Lisabona 2010, care a funcționat, cu același scop, pentru perioada 2000-2010.

Strategia Europa 2020 propune trei priorități, care se constituie în principii fundamentale ale construcției europene în următoarea decadă:

1. creștere inteligentă – bazată pe o economie a cunoașterii și inovării (economie în care producția, circulația și valorificarea informației de orice fel au caracter democratic, de masă si funcționeaza într-o rețea cu un grad de automatizare din ce în ce mai mare);

2. crestere sustenabilă – bazată pe o economie competitivă, curată și eficientă (creștere economică de natură să asigure satisfacerea nevoilor economice ale generației curente fără a afecta în mod negativ șansele generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile economice proprii);

3. creștere favorabilă incluziunii – bazată pe o economie care să genereze creșterea ratei ridicate de ocupare și a coeziunii economice, sociale și teritoriale (creștere economică care să genereze sporirea gradului și calității integrării sociale a tuturor membrilor societății, prin reducerea și, la limită, eliminarea disparitaților economice și sociale care nu sunt bazate pe disparități de merit).

Strategia Europa 2020 propune un număr de cinci obiective (ținte) pentru orizontul anului 2020. Aceste obiective sunt:

a. rata de ocupare: 75% (în grupa de vârsta 20-64 ani) prin:

participarea sporită a tinerilor;
participarea lucrătorilor în vârstă și mai puțin calificați;
mai buna integrare a migranților legali;

b.ponderea fondurilor totale (publice si private) alocate cercetării dezvoltării: 3% din PIB;

c. trinomul „20x20x20”: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% (fata de 1990), creșterea eficienței energetice cu 20% sau scăderea consumului de energie cu 20%, creșterea ponderii surselor regenerabile de energie în consumul final brut de energie la 20%;

d. limitarea la maxim 10% a ratei de părăsire timpurie a școlii de către populația în vârstă de 18-24 de ani și atingerea ponderii de min. 40% a populației care absolvă învățământul terțiar sau echivalent și are vârsta cuprinsă între 30-34 ani;

e. scăderea numărului persoanelor expuse riscului sarăciei cu 20 milioane (reducerea cu 25% a numărului persoanelor cu risc de săracie).

Strategia Europa 2020 propune implementarea a șapte inițiative emblematice (programe-pilot, sectoriale dar cu vocație transversală, destinate a facilita atingerea obiectivelor, prin acțiuni specifice și convergente, desfășurate în domenii-cheie ale procesualității economice și sociale). Inițiativele emblematice cuprind direcții și recomăndari de acțiune atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivelul statelor membre. Ele sunt urmatoarele: O Uniune a inovării, Tineret în mișcare, O agenda digitală pentru Europa, O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, O politică industrială adaptată erei globalizării, O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă,

 

Descrierea situaţiei actuale la nivel naţional. Strategia naţională de ocupare a forţei de muncă – 2004-2010, alături de  politicile de ocupareasumate în documentele oficiale din domeniu din perioada 2000-2010, au fost implementate în condiţiile succesiunii unor evenimente importante la nivel european şi chiar global: 2005 Strategia Europeană privind Ocuparea Forţei de Muncă (SEOFM) devine parte integrantă a Strategiei de la Lisabona; 1 ianuarie 2007 România devine stat membru al UE; anul 2008 declanşarea crizei globale economico-financiare şi anul 2010 lansarea Strategiei Europa 2020.

Anul 2014 marchează momentul în care direcțiile fundamentale ce vor ghida politica națională în materie de ocupare a forței de muncă pentru următorii 7 ani, integrate în mod coerent cadrului strategic european, vor orienta eforturile în vederea atingerii unei rate de ocupare a populaţiei cu vârsta de 20-64 ani de70% la nivelul anului 2020.

Întrucât una dintre cele mai semnificative prevederi ale Strategiei Europa 2020 este aceea conform căreia toate politicile, strategiile și eforturile instituționale trebuie să fie consistente și convergente cu cele cinci obiective stabilite în Strategie, rezultă că, la nivel national, trebuie să ne conjugăm eforturile, inclusiv prin intermediul Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020, în vedere atingerii țintelor specifice stabilite în acest context:

Astfel, elaborarea „Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014 -2020 ” are ca bază de referinţă aspectele şi provocările naţionale existente în momentul actual, desprinse din analiza ciclului strategic anterior pe de o parte, precum şi obiectivele cuprinse în principalele documente strategice de referinţă de la nivel european (Strategia Europa 2020) şi de la nivel naţional.

Concomitent cu procesul de elaborare a Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020, în această perioadă, sunt elaborate documentele de pregătire a accesării și implementării fondurilor europene în perioada 2014 – 2020. Acestea vor stabili tipurile de investiții ce vor fi finanțate prin viitoarele programe operaționale, plecând de la obiectivele tematice, prioritățile de investiții și acțiunile cheie prevazute de regulamentele privind fondurile europene. În acest context, se subliniază faptul că fondurile se vor concentra pe investițiile care contribuie la atingerea obiectivelor cuantificate stabilite în Strategia Europa 2020, pe baza unor dispoziții specifice privind condiționalitățile ex ante, care trebuie îndeplinite înainte de efectuarea plăților, și condiționalitățile ex post, care vor permite eliberarea de fonduri suplimentare numai dacă se constată obținerea rezultatelor scontate. Elaborarea Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 se constituie într-o condiționalitate ex-ante introdusă de Comisia Europeană și aplicabilă utilizării fondurilor europene pentru perioada 2014 – 2020.

2.Schimbări preconizate. Realizarea obiectivului de promovare și creștere a ocupării forţei de muncă depinde de o serie de condiționalități legate de schimbări în alte domenii de politică precum: politica educațională (reducerea abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii, corelarea calificărilor ce pot fi obţinute prin formarea inițiala și continuă, pentru toate nivelurile cu cerințele actuale și de perspectivă ale pieței muncii etc.), economică (stimularea sectoarelor economice sustenabile în vederea recalificării forței de muncă pentru creșterea productivității și competitivității), fiscală (reducerea poverii fiscale și administrative asupra utilizării forței de muncă  - nivelul taxării muncii; reducerea numărului de declarații/formulare privind forța de muncă), agricolă (modernizarea sectorului agricol) etc.

Implementarea cu succes a Strategiei va determina :

Creșterea ocupării în rândul tinerilor și prelungirea vieții active a persoanelor în vârstă.
Îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața muncii în rândul femeilor și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile.
Dezvoltarea unor resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competenţe adaptate la cerințele pieței muncii.
Îmbunătățirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și evaluare a politicilor cu impact pe piața muncii.

3. Alte informaţii. Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 urmărește să asigure o mai bună coordonare a priorităţilor privind politica de ocupare a forţei de muncă, pornind de la un cadru de acţiune integrat în contextul Strategiei Europa 2020 a Uniunii Europene.

Pentru îndeplinirea obiectivului global pentru 2020 și anume de a atinge ținta de 70% rata de ocupare națională, prin promovarea unei piețe a muncii performante, dinamice și flexibile, care să asigure accesul persoanelor la locuri de muncă de calitate, în funcție de abilitățile și competențele lor, venituri nediscriminatorii și decente, o abordare multisectorială este imperativă.

Secţiunea a 3-a  -   Impactul socio-economic al prezentului act normativ

1. Impactul macroeconomic. Utilizarea judicioasă a acestui instrument contribuie la concertarea demersurilor naţionale pentru creșterea economică generatoare de locuri de muncă şi susţinere a convergenţei economico-socială cu celelalte state membre ale UE, precum și de ameliorare  a structurii ocupaționale pe ramuri economice de activitate.

În principiu, o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă până la nivelul de 70% la orizontul anului 2020 va influența:

creșterea productivității muncii și a competitivității

→mobilizarea resurselor de muncă disponibile

→ asigurarea sustenabilității sistemelor de protecție socială

reducerea sărăciei și asigurarea coeziunii sociale, etc

1.1. Impactul asupra mediului concurenţial și domeniului ajutoarelor de stat. Actul normativ nu se referă la acest subiect.

2. Impactul asupra mediului de afaceri. O serie de acțiuni propuse în planul de măsuri sunt de natură a sprijini cererea de forță de muncă, cât și de natură a încuraja antreprenoriatul și ocuparea pe cont propriu. Se estimează că aceste măsuri vor avea un efect stimulativ,  cu rezultate vizibile în termeni de creștere a locurilor de muncă oferite, translatate într-o creștere a ratei ocupării generale.

3. Impactul social. La nivel personal, ocuparea forței de muncă oferă un grad de independență și de stimă față de sine și ajută un individ să se integreze în societate. Dacă numărul persoanelor care obțin un venit va putea crește, vom avea mai multă incluziune socială și mai puțină sărăcie.

Implementarea cu succes a Strategiei va determina următoarele influențe pozitive asupra forței de muncă:

- sprijinirea tranziției de la educație la viața activă, scăderea ratei șomajului în rândul tinerilor și a ratei NEETs,

-creșterea gradului de integrare profesională a unor grupuri vulnerabile (șomeri de lungă durată, femei, persoane cu handicap, persoane de etnie romă, etc),

- sprijinirea persoanelor din mediul rural care au statutul de lucrător familial neremunerat să își modifice statutul și să facă tranziția de la agricultura de subzistență către alte sectoare economice și munca remunerată, aducătoare de venit,

- sprijinirea prelungirii vieții active,

- consolidarea capitalului uman prin dezvoltarea de noi aptitudini și competențe și creșterea participării la învățare pe tot parcursul vieții.

Prezentul act normativ prezintă impact social întrucât, prin obiectivele specifice și direcțiile de acțiune, Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 și Planul de Acțiuni au în vedere eliminarea efectelor crizei economico-financiare asupra forţei de muncă şi sprijinirea grupurilor de  persoane care au un statut vulnerabil pe piața muncii, în vederea ocupării unui loc de muncă, cum este cazul următoarelor categorii:

Tinerilor, vulnerabili din cauza perioadei tranzitorii din viață pe care o traversează, a lipsei lor de experiență profesională, a educației sau formării profesionale uneori inadecvate, a protecției sociale adesea limitate, a accesului limitat la resursele financiare și a condițiilor de muncă precare, provocări adâncite în perioada crizei. Cercetările arată că șomajul în rândul tinerilor poate determina sechele permanente, cum ar fi o creștere a riscului de a fi șomer în viitor, niveluri reduse ale veniturilor din viitor, pierdere de capital uman, transmiterea sărăciei de la o generație la alta sau o mai mică motivație de a întemeia o familie, accentuându-se astfel tendințele demografice negative.
Lucrătorilor vârstnici, mobilizarea lor în direcția prelungirii vieții active comportând nu doar avantaje financiare, graţie creşterii veniturilor şi viitoarelor drepturi de pensie, ci şi alte avantaje, mai puţin cuantificabile, dar de ordin calitativ precum ameliorarea bunăstării individuale dar şi a stimei de sine a indivizilor, încurajarea schimburilor între generaţii, promovarea diversităţii de vârstă în ocupare, etc. Datele disponibile arată că lucrătorii vârstnici au o mai slabă probabilitate de şomaj decât media lucrătorilor, însă cei care îşi pierd locul de muncă riscă să rămână mai multă vreme în şomaj, din cauza stereotipurilor, a lipsei lor de competențe în căutarea unui loc de muncă şi a regulilor ce reglementează ieşirea la pensie şi piaţa muncii/ocuparea.
Femeilor, creşterea participării femeilor pe piaţa muncii produce avantaje multiple, în sensul că implicarea activă pe piața muncii nu înseamnă doar că sunt productive din punct de vedere economic și contribuie în calitate de plătitori de taxe, ci și faptul că acestea au posibilitatea de a avea un standard de viaţă mai bun și pot să ofere un nivel ridicat de educaţie copiilor lor. De asemenea,  participarea lor pe piața muncii implică inclusiv reducerea riscului de sărăciei în rândul acestora la o vârstă înaintată și reducerea riscului de dependenţă de Stat la anii bătrâneţii.
Persoanelor cu handicap, dificultățile de integrare a persoanelor cu handicap sunt evidente și variate , acestea fiind în principal legate de accesibilitățile pe care trebuie să le asigure comunitatea și angajatorii, adaptările locului de muncă de către angajatori, dar și de mentalitățile legate de integrarea profesională și socială a acestor persoane prin angajare. Trecerea de la modelul medical la cel social creşte importanţa ocupării unui loc de muncă pentru persoanele cu handicap. Ocuparea unui loc de muncă este considerată una dintre principalele căi către incluziunea socială, (re)integrare şi participare în societate, deoarece oferă persoanelor cu handicap un statut, mijloace financiare pentru a fi independente şi să se simtă în control, respect de sine, satisfacţie şi nenumărate contacte sociale.
Romilor, este știut că populația de etnie romă are un nivel de educaţie mai scăzut în comparaţie cu populaţia majoritară, fapt care le limitează accesul pe piaţa muncii. Unele date sugerează că în cadrul populaţiei de romi, datorită unor modele tradiţionale care susţin căsătoria la o vârstă foarte mică, există o presiune a comunităţii, exercitată în special asupra fetelor, pentru a abandona şcoala înainte de finalizarea ciclului şcolar obligatoriu. Din cauza nivelului redus de educaţie şi formare profesională romii nu au acces în economia formală, primind, în schimb slujbe temporare, slab calificate, prost plătite şi cel mai adesea în economia informală sau trăind exclusiv din ajutoarele de stat. În mod special, este dramatică situaţia populaţiei de romi din mediul rural. Din cauza unor raţiuni istorice, o mare parte din populaţia de romi din mediul rural nu deţine pământ (sursa de supravieţuire a multor locuitori de la sate); multe familii nu deţin nici proprietatea asupra unor terenuri pentru locuinţă.
Persoanelor din mediul rural, având în vedere că agricultura rămâne cea mai importantă activitate în zonele rurale, și o sursă esențială de venit pentru gospodării, persoanele ocupate în agricultură sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate socială crescută.  Tradițional considerată angajator “de ultimă instanţă”, agricultura ocupă peste 28% din forţa de muncă, contribuind, însă, cu un procent de doar 2% la numărul total de salariaţi, cei mai mulţi având statut de lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremuneraţi. În realitate, aceștia sunt parțial ocupați sau lucrează în economia informală (dovezi în acest sens sunt veniturile foarte mici, care sunt înregistrate oficial, aflate în apropierea sau sub pragul de sărăcie), prezentând un grad redus de adaptabilitate  și mobilitate, în raport cu condițiile actuale ale pieței muncii din România. Cei mai mulți dintre ei sunt beneficiari de prestații sociale și se află în pragul sărăciei. În general, persoanele din mediul rural au un nivel redus de instruire ceea ce îngreunează cuprinderea lor în programe de formare, dublat de o mare reticenţă faţă de schimbarea statutului de persoane neocupate.

4. Impactul asupra mediului. Actul normativ nu se referă la acest subiect.

5. Alte informaţii. Nu au fost identificate.



 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei