Video

Miercuri, 18 Mai 2016

Declaraţii de presă ale premierului Dacian Cioloş şi ale ministrului muncii, Dragoş Pîslaru

[Check against delivery]

Dacian Cioloş: Mă bucur că, după îndelungi discuţii cu partenerii sociali, suntem în măsură să venim în fața dumneavoastră astăzi cu o propunere de act normativ, care, aşa cum am promis la instalarea domnului ministru, ar urma să vină cu corectarea unor disfuncţionalităţi din sistemul public de salarizare, ceea ce am promis şi ceea ce am discutat cu partenerii sociali. Dar, mai mult decât atât, dat fiind contextul discuţiilor din momentul de faţă legat de anumite sectoare care necesită reformă - şi ştiţi că m-am angajat, în numele guvernului, că în domeniul sănătății vrem să venim cu propuneri de reformă care să schimbe pozitiv lucrurile în sistem - am cerut, în acest context, domnului ministru să analizeze posibilitatea ca, în alocarea bugetară pe care ne-o putem permite pentru perioada următoare, anul acesta şi anul viitor, păstrând obiectivul pe care ni l-am asumat - acela de a rezolva problema corecţiilor de încadrare pentru toate categoriile de salariaţi din sistemul public în aceeaşi unitate publică, pentru că ştiţi, aveam situaţii în care pe acelaşi tip de post, cu aceeaşi vechime, încadrări diferite la date diferite însemnau şi salarii diferite - am cerut domnului ministru ca această problemă, în primul rând, să putem să o corectăm. Și, dincolo de aceasta, să venim, pentru sistemul de sănătate, cu o abordare completă, adică o abordare unitară de corectare şi de reechilibrare a salariilor, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Aşa ar trebui să arate toate sectoarele, atunci când vorbim de reechilibrare salarială. Însă, aşa cum am spus, nu vrem să facem ca alții, care promit, lansează petarde cu alocări bugetare, după care fug, pentru că nu pot să le facă. Noi ne limităm la ceea ce ştim că putem să facem şi am făcut şi o ordine de prioritate. Asta nu înseamnă că celelalte sectoare nu sunt prioritare. Am auzit declarațiile unor reprezentanţi ai sindicatului din domeniul educaţiei, că asta consideră Guvernul Cioloş că e prioritatea, sau că atâta importanţă acordă educaţiei. E şi educaţia, suntem conştienţi că e şi educaţia foarte importantă, dar cred că e important să discutăm acum despre ce putem să facem, şi nu despre ce nu putem să facem. Nu poate Guvernul Cioloş, în câteva luni de zile, cu limitele bugetare pe care le are, să corecteze toate problemele din sistem. Pe de altă parte, dincolo de aceste echilibrări la bază pe care le putem face, dacă nu începem şi cu reforme în domeniile unde există așteptări foarte mari din partea societății, o să continuăm cu aceeaşi abordare, de măriri de câte 10% sau de 20% pentru toţi la fel, păstrând aceleași dezechilibre de salarii, care se perpetuează de ani întregi. Deci, ceea ce ne propunem noi să facem, dincolo de această corectare a disfuncționalităților din sistemul public de salarizare în fiecare unitate în parte, să venim cu un domeniu pe care vrem să ni-l asumăm nu doar pe partea de salarizare, ci şi cu alte modificări în sistem, care să îi redea credibilitatea şi să îi crească performanţa - e vorba de sistemul de sănătate şi pentru care, deci, venim şi cu această propunere de salarizare. Încă o dată, ea face parte dintr-un tot mai amplu, care nu va include doar partea de salarizare, ci şi așteptări pe care le vom avea din partea sistemului de sănătate. Și acesta va fi mandatul cu care va fi instalat, în zilele următoare, noul ministru al sănătății - de a continua un proces de schimbare în sistemul de sănătate, care să redea încrederea din partea pacienților, a cetăţenilor, prin mai multă claritate, prin mai multă transparență, prin mai multă performanţă în management, printr-o utilizare a fondurilor mai eficientă. Și în acest context, în acest pachet, venim şi cu această propunere. Dincolo de aceasta, pe lângă creșterea echității salariale prin ceea ce propunem, vom introduce şi elemente noi de stimulare a calităţii în administrația publică, printr-un sistem de bonusuri de performanţă, care vor fi clar legate doar de elemente de performanţă. Deci aceste bonusuri vor fi acordate doar în condiţiile în care se vor îndeplini anumite criterii de performanţă şi deocamdată ni le putem permite pentru domeniul sănătăţii şi pentru domeniul educaţiei. La fel, începem cu acest proces, după care se va continua şi pentru celelalte domenii. Dar încă o dată am spus că vom promite doar ceea ce ştim că putem să facem. Acest proiect de act normativ nu va fi adoptat mâine în şedinţa de guvern, aşa cum am văzut anumite anunţuri, pentru că abia ce am finalizat elaborarea lui şi e firesc ca el să intre într-o perioadă de dezbatere publică. El a fost discutat cu partenerii sociali. E firesc ca în perioada următoare ministerul si domnul ministru să ia seamă de diferite observaţii care se vor face. Deci, va fi o perioadă în dezbatere publică, după care va fi adoptat prin ordonanţă de urgenţă. Şi încă o dată, în încheiere, vreau să insist pe faptul că suntem conştienţi de aşteptările care există în sectorul public, la salariaţii din sectorul public. Pe de altă parte, am spus de la început, guvernul Cioloş nu poate să corecteze toate problemele care s-au acumulat în timp, însă am promis un proces transparent de a aborda problemele, prin dialog, asumându-ne ceea ce credem că putem să facem printr-o prioritizare a ceea ce putem să facem. Deci, asta este ceea ce putem să punem în faţa dumneavoastră astăzi, în momentul de faţă. Cred că întotdeauna, atunci când pornim la reforme, trebuie început de undeva şi important e, pentru a fi credibili, să mergem până la capăt şi chiar să implementăm ceea ce am decis. Sper eu ca acest proiect pe care domnul ministru îl va prezenta în detaliu să fie punctul de pornire a ceea ce ar trebui să însemne eficienţa sistemului public, indiferent de sectorul de care vorbim. Aşteptările în momentul de faţă pentru sectorul de sănătate sunt mari. Vom cere în perioada următoare multe lucruri şi eforturi sistemului de sănătate. Mi se pare firesc ca în acest pachet să includem şi această abordare a echilibrării salariilor. Şi aş vrea să subliniez, ca să fie clar pentru toată lumea, cu acest proiect de ordonanţă nu va scădea niciun salariu, ci vor creşte salariile în anumite domenii în funcţie de ceea ce domnul ministru o să vă prezinte. Deci să fie foarte clar. Acest proiect nu va afecta salariile existente în momentul de faţă, decât în sens pozitiv. Vă mulţumesc. Şi vă las cu domnul ministru.

Dragoş Pîslaru: Vă mulţumesc foarte mult, domnule prim-ministru. Aş vrea să îmi permiteţi, într-un răgaz cât mai concis, să vă prezint detaliile atât ale procesului pe care l-am avut până acum, de consultare şi de lucru împreună cu partenerii sociali şi cu instituţiile guvernamentale, cât şi rezultatul, propunerea si detalierea care să vă dea o imagine mai corectă despre ceea ce noi propunem. Aş vrea să încep înainte cu un lucru poate neobişnuit, cu două tipuri de mulţumiri. Primul tip de mulţumire este neuzual pentru că este o mulţumire faţă de sau pentru partenerii sociali. Au venit, am avut un număr de întâlniri, o să vedeţi imediat detaliile, au stat la masă, au discutat, au avut un ton decent, au prezentat problemele, au adus chiar date sau au rugat practic la nivel de teritoriu să putem strânge aceste date şi li se cuvine această mulţumire pentru modul în care au colaborat în această perioadă. A doua mulţumire este către dumneavoastră, către mass-media. V-am rugat să ne daţi răgaz să lucrăm şi nu pot decât să reiterez mulţumirea pentru dumneavoastră, pentru cei care aţi demonstrat, prin profesionalism şi înţelegere, că este nevoie de răgaz într-o societate în care, excepţional uneori, te face să creezi din nimic ştiri senzaţionale. În acest moment, iată, ne-am întâlnit şi sper că aşteptarea dumneavoastră să nu fie înşelată de detaliile pe care vi le voi prezenta. Câteva elemente de context. De la început, a fost foarte clar stabilit ceea ce vrem să facem. Am spus că recunoaştem probleme şi disfuncţii majore în sistemul de salarizare care sunt atât comune, cum ar fi problema încadrărilor în aceeași unitate, pe aceeași funcţie, cu aceeași vechime, cu salarii diferite, cât şi specifice. Există bunăoară în familia de apărare şi ordine publică lucruri care nu se întâmplă în alte părţi, modul în care în 2009 s-au introdus anumite elemente de indemnizații sau sporuri în salariul de bază şi care au determinat mutații majore în structura lor salarială. Pe de altă parte, eram cu toţii conştienţi şi, dacă vă aduceţi aminte, declarațiile mele chiar iniţiale, mi-am dat seama că este un rol dificil, pentru că așteptările erau foarte mari. Se lucrase deja de câteva luni de zile la mai multe variante de proiecte şi toată lumea aștepta să se iasă cu ceva care să poată fi aplicabil, realist în același timp şi păstrând principiile responsabilității fiscal-bugetare, ca să nu degenereze restul activităților. Şi al treilea lucru pe care l-am constat şi vreau să insist asupra lui este problema legată de date şi aici aş vrea să vă împărtășesc inclusiv din experiența de consilier de stat de dinainte. La momentul la care ne-am apucat de construcția primelor variante, în calitate de consilier de stat pe probleme economice, am cerut evident datele din sistem, pe ce date stă sistemul atunci când elaborează un proiect sau un alt proiect de salarizare. La Ministerul Muncii nu exista nicio dată, toate datele erau centralizate la Ministerul de Finanțe. Ministerul de Finanțe, în ianuarie, a început cu o bază de date de 350.000 de oameni din 1,2 milioane. După consultările din februarie, s-a ajuns la vreo 560.000 de oameni. În momentul de faţă, de 20 de zile, de când am venit, am ajuns la vreo 760.000 de oameni, cu date integrate şi verificate în sistem, şi tot nu este până la urmă un lucru firesc. În momentul în care vrei să faci legislaţie în domeniul salarizării, trebuie să știi structura de-a fir a păr referitoare la salariile în plată în tot sistemul. Prin urmare, provoc pe oricine care ar spune că a emis legi de salarizare în trecut, a dat procente sau sume fixe să îmi vină şi să îmi explice pe baza cărui calcul distribuțional a alocat acele sume şi sunt dispus să avem dezbatere profesională, pe date, şi, dacă se poate demonstra că au avut aceste date, nu pot decât să îmi manifest încântarea că vom avea poate şi noi acele date. În acest moment aceasta este situația. Iar angajamentul meu în calitate de ministru şi pe care i l-am comunicat şi primului ministru este acela că proiectul de lege pe care o să-l lucrăm în continuare va fi un proiect fundamentat pe date şi de aceea vom include, practic, în Revisal toate datele sectorului public, pentru ca, indiferent cine face vreo analiză, că este un guvern tehnocrat sau politic, să poată într-adevăr să documenteze un impact corect. Şi ceea ce noi facem acum în prezentarea acestui proiect este un proiect care este net superior din perspectiva a ceea ce spun englezii "evidence-based", adică "bazat pe realitate", pe date. Continuăm. Obiectivele au fost legate de corecții, aşa s-a stabilit de la început. Dacă vă aduceți aminte, au fost două tipuri de corecții pe care le-am stabilit, au fost niște corecții care ţin de încadrare şi au fost corecții care ţin de decomprimarea bazei piramidei, deci de salarizare. Era vorba de acele prime 40 de clase sau câte ne permite un loc de inflexiune pentru a ridica salariile cele mai de jos şi respectând marja fiscal-bugetară. În discuțiile pe care le-am avut cu partenerii sociali, am stabilit de la început principiul pe care l-a reiterat şi primul ministru, nu scad salariile nimănui. Am ţinut de acest principiu şi ne-am asigurat, cifră cu cifră, că salariile pe care le vom pune, de exemplu, în grila de la sănătate sunt mai mari decât salariile maxime aflate în plată în sistem. Să fie foarte clar. Iar în celălalt tip de corecție, aşa cum veţi vedea, este vorba de alinierea tuturor salariilor din aceeași unitate la maximum aflat în plată. Deci, nu mai există vreo suspiciune cum că ar scădea vreun salariu cuiva. Haideţi să vedem un pic partea cealaltă de proces. Au fost zece întâlniri, care au durat, în medie, între trei-patru ore, în aceste 20 de zile, ca să aveţi puțină imagine asupra tipului de consultări. Aceste întâlniri, v-am spus, nu pot decât să mă înclin în faţa partenerilor sociali pentru conținutul discuțiilor. Au fost discuții legate de calcule, lucruri care au ţinut de specificităţile familiilor ocupaționale, pe care le-am integrat în această propunere. Aş vrea următorul slide, să îmi permiteți să vă ofer o imagine asupra personalului plătit din fonduri publice. Vedeţi, până la urmă, este foarte important să sesizați şi vizual care sunt proporțiile şi proporțiile sunt, evident, date de educație, apărare şi ordine publică, sănătate, administrație publică locală, administrație publică centrală, cu repartițiile pe care le vedeţi. Dar ceea ce este important, de fiecare dată când propunem ceva, trebuie să ştim care este personalul total şi pe câți vizăm cu măsurile pe care noi le facem, şi asta vom discuta astăzi, ca să înțelegeți clar ce vrem să facem şi de ce facem lucrul respectiv. Mai departe, există o diferență în sistem între salariile de bază care fac obiectul discuției noastre, noi am spus că nu discutăm despre sporuri, indemnizații, prime. Această ordonanţă se referă strict la corecții pe salariile de bază. Şi există, evident, diferenţe între salariile de bază şi alte elemente care te duc la câştigul final pe care îl ai tu ca individ în sistemul public, şi putem observa că există sectoare, cum este cel de apărare şi ordine publică unde salariul de bază este într-adevăr mic, dar câștigul, datorită diverselor altor, să spunem, indemnizații, de hrană, de chirie ş.a.m.d., te duc la un câștig mediu care este ceva mai mare. Pe de altă parte, există şi sectoare într-adevăr care nu au diferențe mari între salariul de bază şi câștig, pentru că la vremurile respective nu au avut sporuri sau indemnizații sau alte elemente care să distorsioneze sau să bonifice, dacă vreți, structura câștigului. Aceste lucruri fiind spuse, ne concentrăm pe salariul de bază în această propunere pe care noi o facem. Şi ce facem? Haideți să vedem care este soluția. Ce propune soluția? Patru lucruri. Se concentrează pe rezolvarea disfuncționalităților de încadrare în toate familiile ocupaționale. Noi am plecat de la încercarea de a decomprima baza piramidei, dar, prin decomprimarea bazei piramidei, cream alte disfuncționalități în sistem. Dacă vreţi niște cifre: rezolvam vreo 400 de mii de persoane din sistem, dar aveam în același timp o suprapunere de circa 158 de mii de persoane din sistem, în sensul că cei cu funcții mai mici în piramida salarială îi prindeau din urmă pe cei cu funcții mai mari, şi lucrul acesta a fost considerat inacceptabil de către partenerii sociali, şi ne-a dat un indiciu referitor la nivelul de solidaritate pe care ni-l putem asuma în această societate în momentul de faţă. Cu alte cuvinte, ca să fiu şi mai explicit, în momentul în care salariile cuiva care este ierarhic, să spunem, inferior, cresc, salariul tău rămâne nemodificat, frustrarea cauzată de faptul că cei cu salarii mai mici se ridică este considerată insuportabilă în societatea românească, în acest moment. Acest element este important de înțeles, pentru că discutăm aici de lucruri relative în sistemul nostru. Deci, atunci ne-am concentrat pe disfuncționalitățile de încadrare pentru toate familiile, ne-am concentrat pe corectarea pe orizontală şi pe verticală a structurii salariale în sănătate, deci, reașezarea structurii în familia ocupațională de sănătate, pe niște principii corecte de încadrare şi care determină și o serie de motivații în plus, la care o să fac referire imediat, echitatea salarială în administrația publică centrală, unde nivele între ministere erau incredibil de mari în ceea ce privește, nu ştiu, luaţi Ministerul Culturii faţă de, să spunem, Secretariatul General al Guvernului sau lucruri de acest tip, şi introducerea de bonusuri de performanță pentru două sectoare, pentru a încuraja, pentru a veni în aliniament cu măsurile de reformă pe care le propune Guvernul în aceste două sectoare, şi aici aveţi impactul bugetar: pe inechități este o alocare în acest moment propusă de 900 de milioane - aici discutăm de sume anuale-, pe impactul de reformă fără inechități, pardon, include inechitățile, include Sănătatea, deci, cu totul, un miliard douăzeci şi doi, şi rezervele de performanță pe sănătate şi pe educaţie 134, respectiv, 240 de milioane, şi vedeţi că ne încadrăm exact în plafonul, fără să încercăm să potrivim cifrele, aşa, pur şi simplu, au ieşit, de 2,3 miliarde pe care le-am enunţat iniţial. Avem 400 de mii 951 de beneficiari ai acestor măsuri şi le voi detalia foarte succint în slide-urile următoare. Aici aveţi distribuţia pe familii ocupaţionale. Vedeţi, încă o dată, la Sănătate, cumulând problemele de sistem, plus bonusul, ajungem la 1,156 miliarde; la Apărare şi Ordine Publică rezolvăm una din disfuncționalități, cea mai important disfuncţionalitate era legată de salariul sau solda de merit. Ce înseamnă lucrul acesta? În 2009, 30% din sistem primea un salariu de merit, pe baza evaluărilor din anii anteriori. În 2009 aceste, să le spunem, sporuri de merit au fost incluse în salariul de bază şi ele au rămas pentru persoanele respective în salariul de bază, în timp ce la ceilalți nu sunt în salariul de bază. La asta se adaug indemnizațiile şi sporurile caracteristice familiilor ocupaționale. Practic, ceea ce este foarte important de reţinut din acest punct de vedere este că noi acum revenim şi corectăm o problemă care s-a întâmplat în 2009, egalizând baza, solda de funcţie, din această familie ocupaţională.  În cazul educaţiei, suma se compune din 69 de milioane, care reprezintă corecţii la nivel de unitate, şi bonusul de 240 de milioane, pe care l-aţi văzut în slide-ul anterior, şi următoarele pe listă sunt administraţia publică centrală 170 de milioane, locală 145, asistență socială 79 şi, evident, altele: cultură, cercetare. Deci, aici aveţi distribuția sumei de 2,296 de miliarde pe care noi o propunem prin această ordonanţă. Dacă mergem mai departe, există la problema de inechități un principiu care se numeşte "la muncă egală, plată egală" şi noi aici am avut o serie întreagă de elemente care ne-au făcut să credem că este foarte important, este critic să rezolvăm această problemă şi daţi-mi voie să vă dau un exemplu pe asistență socială, unde sunt poate cei mai necăjiți angajați în această ţară şi să înţelegeţi de ce este relevant ceea ce facem noi pentru acest domeniu. Am primit de la diverse sindicate locale, date locale în ceea ce priveşte diversele DGASPC-uri din ţară şi avem, spre exemplu, diferenţe între consilieri superiori, care au salariul cu aceeași gradație, aceeași vechime, 2.989 de lei şi în aceeași unitate 2.292 de lei, deci gândiți-vă că sunt diferenţe de peste 600 de lei între asistenții sociali funcționari publici în asistența socială în aceeași unitate. Sunt doi colegi care stau faţă în faţă în birou şi au diferență de 600 de lei; raportați asta în procente şi o să vă daţi seama nivelul de frustrare pe care oamenii aceștia de câţiva ani buni de zile îl au, în momentul în care ei nu au ce să facă decât să se uite unul la altul, unul câştigând la aceeaşi muncă, cu 600 de lei mai mult la un salariu, v-am spus, de 2.000 şi ceva de lei. Vă mai dau un exemplu. Inspectori de specialitate, pe aceeași gradaţie, deci vechime, da, discutăm de DGASPC Botoşani, 3.380 de lei, inspector, specialitatea, la aceeaşi gradaţie, 2.459 de lei. De data asta discutăm de diferenţe de aproape 900 de lei, deci de aproape 30% din salariu, care este în aceeaşi unitate, repet, în DGASPC Botoşani. Şi atunci, pentru toţi cei care spun că aceste inechități nu sunt cuantificabile sau nu au un impact, vă dau aceste exemple tocmai ca să vă ilustrez că frustrările exprimate de sindicate în mai toate familiile ocupaţionale sunt reale şi ele practic determină o rezolvare a acestor inechități care - şi aici vreau să adaug un lucru foarte important - vedeţi aici al treilea bulett point - dacă ei s-ar duce în instanţă şi au făcut-o deja, deci 9 miliarde de lei au fost câștigate în momentul de faţă prin diverse procese în instanță pe probleme de discriminare la locul de muncă. În acest moment, pe ce facem noi, evităm aproape 3,5 miliarde de lei potențiale litigii, unde știți foarte bine că se execută trei ani de zile din urmă, deci practic trebuie să calculați în spate plăți retroactive, deci compensatorii pentru trei ani. Deci noi evităm prin această ordonanţă şi un cost potențial de 3,5 miliarde de lei.

În acelaşi timp, ceea ce aş vrea să subliniez ca importanţă este că această măsură de eliminare a discriminărilor la locul de muncă este o măsură într-adevăr aplicabilă la nivelul unității şi ea practic în acest moment elimină frustrările pe care noi le putem avea în orice familie ocupațională legată de această repartiție. Haideţi să ne uităm ce facem la Sănătate şi nu mai am mult şi o să pot încheia şi trage concluzii şi prezenta paşii următori. Trebuie să înţelegeţi că pe partea de sănătate, grila de salarizare arăta ceva de genul acesta: este linia albastră pe care o puteţi urmări. (...) Dinţi de fierăstrău, ceea ce înseamnă că cineva care are o încadrare superioară pe o funcţie superioară, putea să aibă foarte bine un salariu în plată mai mic decât cei care erau înainte sau pe cineva cu o vechime superioară mai mic decât o vechime mai mică şi atunci ce am făcut noi? Am încercat să nivelăm, să venim cu o curbă firească de salarizare, care să păstreze ierarhiile, să păstreze lucrurile la care s-a lucrat atât de mult pe acea faimoasă Lege 284, pe care n-am aplicat-o niciodată. Şi ce facem în mod efectiv? Cinci lucruri. Unu, în cadrul unităţii rezolvă diferenţele de salarii pentru funcţii şi gradaţii identice, adică ce facem şi pentru toate celelalte familii ocupaţionale. Adică, prima măsură, cea de inechități, o facem şi aici. Dar, mai mult, ce facem? Le rezolvăm şi între toate unitățile. Adică, nu o să mai fie niciun medic pe o funcţie, pe o vechime, indiferent unde este el, în ce spital în sistemul public, care are salariu diferit. Şi ce faci? Cum facem asta? Îi ridicăm la nivelul maxim în plată, pe funcţia şi vechimea, gradația respectivă. Trei: pe verticală, şi aici este important, pe verticală rezolvi disfuncționalitățile între diversele subfamilii, rezolvi ca debutantul să nu mai aibă mai mult decât cineva cu vechime şi rezolvi ca diferențele între tranșele de vechime să respecte cei 2,5% din salariu, care determină aceste diferenţe, ca omul când trece într-o altă tranşă de vechime să simtă că el progresează în carieră, da, să aibă o motivaţie. Patru: aici este un lucru de noutate, pentru că avem o problemă de retenție în sistem şi pentru că lumea pleacă din domeniul de sănătate, cum poate nu se întâmplă în alte domenii, aici am zis că vrem să încurajăm debutanții, şi am aplicat o creștere cam de 10% pentru toate tipurile de debutanți în sistemul de sănătate. Şi asta când o aplici ca să păstrezi punctul numărul trei înseamnă că trebuie să ridici toată subfamilia, pentru că nu poţi să ai debutantul care să câştige mai mult decât unul cu vechime, după cum am spus. Şi, în sfârşit, cinci, bonusurile de performanță. Şi acum, ca să înţelegeţi, în mod concret, hai să luăm aşa, uite, avem un spital clinic de chirurgie, prima idee, în cadrul unității, şi aici vedeţi, evident numele sunt fictive, mi-am permis să nu le deconspir, Popescu, Gavril, Munteanu şi Pădurar, da, ei aveau salariile acestea, fiind toţi medici primari, gradația cinci, deci, cu aceeași tranşă de vechime. Ce am făcut noi? I-am ridicat pe toţi la 5.105 lei, ca să ne asigurăm, şi am luat şi o marjă, că toţi vor fi ridicaţi la același nivel, care este superior maximului în plată în unitatea respectivă. Asta am făcut aici şi asta este la nivel de unitate. Dar hai să vedem mai departe. Doi, pe orizontală, avem aşa, Fălticeni, Timiş, Iaşi, Bucureşti, Craiova, medic primar, gradația cinci, salariul lor. Şi aici este ‚ maximum în plată, pe fiecare dintre ele. Şi atunci mă asigur că nu există spital în ţara asta care pentru un medic primar gradația cinci să aibă unii mai puţin decât ceilalţi, pentru că medicii, până la urmă, sunt cu pregătirea lor, performanța lor este altceva şi o stimulăm separat, dar salariul lor de bază trebuie să fie același. Bun. Şi aici aveţi exemple şi pe asistent medical şi pe infirmiere, ceea ce este pentru noi important legat de egalizarea transversală. Trei: pe verticală, uitaţi-vă aici, că aici este foarte interesant, uitaţi-vă: medic primar în Oradea, gradațiile doi, trei, patru şi cinci, deci tranşele de vechime, tranşa trei 4.333 de lei în plată, tranşa patru 4.153, deci unul cu vechime mai mare ia mai puţin decât unul cu vechime mai mică. Nu vă uitaţi la toate graficele, uitaţi-vă, de exemplu, la infirmiera, de jos, de la Aiud, şi, uitaţi-vă, debutantul - 1.345 şi, după aceea, doi, trei, următoarea tranşe de vechime, că aşa s-a întâmplat, au avut ghinion că au picat între două prevederi legislative, cât iau, tranşa a patra a prins atunci o chestie favorabilă şi au salariu mai mare, tranşa cinci, deci, ăia care sunt spre pensie, iarăşi au salariul mai mic decât debutantul, reţineţi, tranşa cinci este vechimea maximă. Deci, aceste lucruri sunt lucrurile pe care noi le adresăm prin ceea ce numim reașezarea structurală a grilei în sănătate. Haideţi să mai mergem încă un pic. Spitalul Clinic de Urgenţă, debutanţi: noi avem o întreagă grilă, pe care o puteţi consulta şi, ca să vă fie mai uşor, cel târziu mâine dimineaţă, o să punem pe site un tabel comparativ, salariile maxime în plată cu salariile din grilă, ca să le urmăriţi, să nu staţi şi să luaţi salariu cu salariu, bob cu bob. Dacă reușim în seara asta, îl punem în seara asta. Mâine dimineaţă îl veţi avea pus şi veți putea verifica, la fiecare poziție, cu cât crește salariul. Dar este important că, pe debutanți, veţi găsi cam 10% la fiecare categorie de debutanţi care crește şi, încă o dată, noi nu ne îmbătăm cu apă rece, noi nu credem că cu 200 de lei nu o să plece rezidentul din ţară, dar vrem să transmitem un mesaj şi cred că primul ministru l-a transmis deja destul de clar, de prioritizare, şi credem că până la urmă uneori mesajele pe care le transmiți cu convingere şi când îţi pasă sunt poate mai importante decât încă, nu ştiu, o sumă de bani sau nu. Şi noi asta încercăm să arătăm. Şi o să vă mai fac nişte considerente, o să mai am nişte considerente pe această temă, la sfârşit. Mai departe, bonusurile de performanţă. Cum se dau bonusurile de performanţă? Aici trebuie să recunosc că în momentul în care am venit cu conceptul de performanță şi de reformă structurală în sistem ne-am lovit de „a, am mai avut noi bonusuri de performanţă în sistem”, şi se ajungea, fără doar şi poate, ca managerul de spital sau, în fine, în cazul educaţiei, directorul de școală să dea la prietenul lui profesorul de fizică, prietenul lui profesorul de nu ştiu ce sau profesoara, că nu facem discriminare; la medici, la fel, prietenii...  Deci, practic, dacă sistemul nu este bine pus la punct, o astfel de măsură poate perverti, deci poate frusta lumea şi mai mult. Şi atunci cum se dă această sumă? Este o sumă din fondul de salarii. Legislativ, a mai fost şi înainte, ea a fost după aceea prorogată, oprită în a fi acordată, că ea există în legislaţie. Asta, teoretic, există în legislaţie şi trebuie acordată peste tot. Noi nu permitem şi atunci am blocat-o şi acum o deblocăm, practic, pentru educație şi sănătate. Şi atunci am spus aşa: cum putem transmite un mesaj către personalul din aceste sectoare şi din celelalte, care iau o notă cu privire la faptul că suntem chitiți să facem reformă? Şi, practic, atunci mesajul este aşa: hotărâre de guvern, stabilite condițiile de reformă şi, respectiv, criteriile de performanță. În măsura în care o unitate - spital, şcoală - îndeplineşte nişte parametri, pe care îi fixăm şi îi monitorizăm într-un sistem credibil, în măsura în care se întâmplă lucrul ăsta, managerul are la dispoziție 2% din tot fondul salarial să îl distribuie la cei care merită şi au adus un aport la îndeplinirea indicatorilor. Şi aici este foarte important. Am avut discuţii cu partenerii sociali, şi au zis: dar care e performanța în educație? Şi am zis: performanța poate să fie diferită. Pentru învățătorul care se duce 20 de kilometri pe jos ca să ajungă la școală într-un sat amărât ca să aibă grijă de copiii ăia, asta poate să fie performanță. Pentru Liceele Vianu, Lazăr ş.a.m.d.  performanțele sunt olimpicii. Asta nu înseamnă că nu ne putem gândi şi că nu există atâtea țări în lumea asta care au sisteme de performanță. Deci, ideea să pleci de la început că nu se poate stabili performanța şi că, de fapt, nu are niciun sens să ne gândim la reformă structurală este o greșeală, pentru că doar să pui bani într-un sistem ciuruit nu te ajută cu nimic. Şi, de aceea, ceea ce noi facem pe sănătate este să cuplăm această grilă așezată de salarizare cu restul reformelor, cu reforma CNSAS-ul (Casa Națională de Asigurări de Sănătate), cu reforma spitalelor şi a managementului, cu ceea ce s-a anunţat de către Ministerul de Finanțe, sunt acele Spand-Ice Review. Adică verificăm modul în care se cheltuie banii în sistemul public. Cu reforma pe care o pregătește tot ANAP-ul, legată de achizițiile centralizate în sistemul de sănătate, cu inspecție şi controale, astea sunt lucrurile care te duc la o reformă. Dar în același timp noi vrem ca pe salarizare să nu avem o frână în plus, să arătăm că ne pasă şi că proiectăm un sistem care are sens. Şi, mai mult decât atât, ceea ce este crucial este că, prin modelul pe care îl facem la sănătate, arătăm către ce am vrea să ne îndreptăm într-o lege unitară de salarizare. Este un proiect pilot pentru toţi ceilalți, ca să înțeleagă cam cum vrem să structurăm un astfel de sistem. Şi există angajamentul meu, evident, al primului ministru în același timp, de a duce până la capăt acest proiect şi de a arătă că într-adevăr, pe bază de calcule, revin, pe bază de date, putem pune la punct un astfel de sistem, care să nu fie poveşti nemuritoare şi să poate fi luată în calcul pentru a fi implementat într-o perioadă de timp.

Aş vrea să închei spunându-vă că era o certitudine că nu o să fie toată lumea mulțumită de ce facem noi aici. Problema noastră este aşa: este nu că trebuie să ne asigurăm că toată lumea este mulțumită în această ţară, ci să ne asigurăm că ceea ce facem, acolo unde facem, are sens, că suntem coerenți cu propriile noastre principii şi sănătatea este un domeniu prioritar şi, în același timp, să ne asigurăm că pentru a putea vorbi de o legislaţie de salarizare unitară nu poți să pleci cu un sistem în care în același birou două persoane au salariu diferit, deși sunt încadrați la fel. Ăsta este argumentul principal. Şi acestea fiind spuse, încă o dată, mulţumesc pentru răbdare, a durat puţin mai mult decât mi-am propus, dar vă stau la dispoziție, evident, pentru întrebări. Mulţumesc foarte mult.

Dan Suciu: Vă mulţumesc şi eu, domnule ministru. Dacă mai aveţi energie şi răbdare pentru întrebări sau dacă mai sunt lucruri neclarificate. Vă rog, domnule.

Reporter: Bună seara! Eu tot nu am înţeles exact cum se vor da aceste bonusuri de performanţă. Am înţeles: o şcoală, un spital trebuie să îndeplinească anumite criterii, pe care le veţi stabili, dar, apoi, când ajungem la profesori, la medici, într-adevăr pentru a evita acel sistem relativ clientelar, care vor fi criteriile? Dacă vor fi formulate, la fel, printr-un act normativ...

Dragoş Pîslaru: Da, da. Vă rog.

Reporter: Asta era ideea şi dacă puteţi să ne daţi şi nişte exemple.

Dragoş Pîslaru: Exemple nu o să vă dau acum pentru că aşteptăm noul ministru la sănătate, care va avea ca temă inclusiv formularea criteriilor de performanţă. Dar ce vreau să vă spun este, ca act normativ, discutăm de o propunere a ministerului de resort - sănătate, respectiv, educaţie - şi de o hotărâre de guvern, pentru ca să nu fie arbitrariul ministrului criteriile, o hotărâre de guvern pe care ne asumăm reforma în acele sectoare. Ce înseamnă aceste termene pe care le-am folosit: condiţii de reformă şi, respectiv, criterii de performanţă.? Condiţii de reformă înseamnă ca avem nişte principi majore de reformă. De exemplu, un tip de principiu este limitarea cheltuirii risipei banilor publici. Deci, limitarea risipei în cheltuirea banului public. Asta este o condiţie de reformă. Un alt principiu care este iarăşi foarte important este eficientizarea actului medical, de exemplu. Sau, legat de învăţământ, sunt lucrurile legate de modul în care se lucrează şi se previne abandonul şcolar, spre exemplu. Acestea sunt condiţii de reformă. Iar crieriile de performanţă, ele detaliază condiţiile de reformă şi sunt, practic, indicatori care îţi permit să poţi să monitorizezi activitatea unei instituţii - şcoală sau spital. Aceste lucruri vor fi detaliate în reformele specifice în cele două domenii.

Reporter: Procentual, câţi din sistem - de sănătăte, de educaţie - ar putea beneficia de aceste bonusuri?

Dragoş Pîslaru: Fiind un bonus care se dă pe fondul salarial, deci este 2% din fondul salarial, oricâţi decide managerul instituţiei respective. Bun, poate se stabilesc nişte parametrii, într-adevăr, cu nişte limite.

Reporter: Asta zic. Există nişte sume limită?

Dragoş Pîslaru: În acest moment nu este gândită limitativ. Este în limita unui fond, se stabileşte alocarea pe baza, repet, performanţei pe care o putem identifica în sistem. Mulţumesc.

Reporter: Eu aş vrea să vă întreb, transmiteaţi un mesaj că veţi rezolva situaţia în sănătate, deocamdată, aşa vrea să vă întreb care este diferenţa între cei au spus sindicalştii din sănătate în discuţie, pentru că ce au spus când au ieşit de la minister nu a fost tocmai plăcut, spuneau că se pregătesc de grevă şi chiar să blocheze şi testele naţionale. Aveţi un as în mânecă...

Dan Suciu: Nu, sănătate sau educaţie? Despre cine vorbiţi?

Reporter: Educaţie, iertaţi-mă.

Dragoş Pîslaru: Da, asta este altceva.

Reporter: Aveţi un as în mânecă pentru ei, practic, le puteţi oferi ceva pe lângă această ordonanţă?

Dragoş Pîslaru: Discutăm, repet, de educaţie, unde colegii de la sindicate consider că s-au înfierbântat puţin astăzi. Cred că exitau nişte aşteptări, care au fost şi vehiculate în ultima vreme, cu prioritizarea ambelor sectoare într-un mod similar, dar nu poţi să construieşti două sectoare prioritare pe un context de inechiăţi transversal în tot sistemul bugetar. Prin urmare, eu aş vrea să reţinem cu toţii următorul aspect: cei de la educaţie nu doar că nu pierd nimic, ci câştigă la nivel de unitate rezolvarea aceloraşi disfuncţionaliăţi ca restul tuturor celorlate familii ocupaţionale. În plus, se activează partea aceasta de performanţă, unde pot să îşi demonstreze, la nivel de unitate, capacitatea de reformă. Atâta timp cât ei nu pierd nimic, cât anul trecut au avut o creştere salarială de 26,78%, care a fost aplicată pe toată grila cap-coadă, deci, nu pe principii de distribuţie, nesugerând că salariile sunt suficiente în sistemul respectiv, dar, totuşi, este un procent de 26,78% - 5%, 5%, 15%, da?, care au fost succesive, şi ce vreau să sugerez este că, atâta timp cât ei nu au nimic de pierdut şi pierd doar relativ, nu este la fel cu ce spuneam mai devreme legat de solidaritate, legat de faptul că ei ar trebui să se bucure că şi copiii profesorilor respectivi se vor duce într-un sistem de sănătate care se reformează? Prin urmare, problema lor în acest moment nu este că ei nu câştigă, ci că cei de la sănătate câştigă. Şi atunci ne punem problema ce ar fi trebuit să facem? Să ne concentrăm pe educaţie şi să nu ne concentrăm pentru rezolvarea disfuncţionalităţilor de încadrare în restul sistemului? În condiţiile de responsabilitate fiscal-bugetare, nu puteau să existe aşteptări că toată lumea va primi sume enorme de bani şi atunci mesajul este: solidaritate şi, cu acest angajament pe care ni-l luăm cu primul ministru să ducem la capăt legea, îi va viza, în mod evident, şi pe ei, prioritar. Mulţumesc.

Reporter: Vă mulţumesc.

Reporter: Spuneaţi că liderii din educaţie, mă rog, profesorii, nu au nimic de pierdut şi aş vrea să vă întreb, dle ministru, cum poate funcţiona sistemul românesc de învăţământ, în condiţiile în care un asistent universitar şi un profesor debutant primesc în mână cel mult 1.000 de lei?

Dragoş Pîslaru: Vreau să încerc să vă spun că ceea ce spuneţi, din start, este uşor enorat, ca să nu folosesc altă sintagmă, pentru că salariul minim în acest moment este de 1.250.

Dan Suciu: 1.250, minim.

Dragoş Pîslaru: Trecând peste acest lucru, dacă veţi face un mic calcul, veţi constata că, datorită majorărilor de anul trecut, salariul minim de plecare, deci, la clasa cea mai mică, clasa a 9-a, daţi-mi voie să termin, este de 1.313 lei. Deci, practic, eu plec de acolo, ăla este cel mai mic salariu din sistem. Bun. Mai departe, asistentul universitar nu este la clasa 9, asistentul universitar îl prindeam noi în partea cu baza pe undeva pe la clasa 40. Deci, practic, aş îndrăzni să vă spun că nivelul salarial este unul mult mai mare. Dar nu asta este ideea. Eu nu sugerez că este suficient. Dacă întrebarea este "este suficient salariul asistentului universitar ca să fie motivat pentru o carieră în educaţie?", răspunsul meu este, fără echivoc, nu este suficient. Dacă este posibil în această societate românească, cu resursele pe care le avem, să rezolvi în acelaşi timp toate problemele tuturor sistemelor, să nu uităm de administraţie publică şi de altele, răspunsul meu este: nu, nu putem în acelaşi timp să le rezolvăm. Dacă există vreun dubiu că acest guvern va propune o aşezare a sistemului de educaţie pe acelaşi principii cu cel de la sănătate, în proiectul de lege, nu, nu există niciun dubiu şi aveţi cuvântul meu de onoare că asta este ceea ce vreau să fac până la sfârşitul anului. Mulţumesc!

Reporter: Concret, problema cu educaţia, cum va rămâne în perioada următoare? Aţi convenit, veţi mai avea discuţii cu ei şi care este calendarul pentru ordonanţa de urgenţă, rămâne ca termen 1 iunie, data aprobării, sau alt calendar?

Dragoş Pîslaru: Sigur. Vă confirm faptul că, ajungeam la calendar, dar, în fine, este foarte bine că mi-aţi spus întrebarea, că am uitat, până la urmă în prezentare, calendarul este aşa: cu o întârziere, că am spus că pe 15 ieşim, dar era duminică, de astăzi, se intră în dezbatere publică. Dezbaterea publică nu va însemna că eu stau şi aştept să văd ce zice lumea, dezbaterea publică înseamnă că ne vom întâlni inclusiv cu sindicatele din educaţie şi vom încerca ca, poate, data viitoare când ne întâlnim să nu se ridice de pe scaun şi să avem o discuţie puţin mai rezonabilă. Acum, i-am înţeles, se aşteptau la nişte lucruri şi accept, încă o dată, am patru copii în sistemul de învăţământ în momentul de faţă, credeţi-mă că ştiu ce înseamnă pentru nişte copii care pleacă în sistemul de învăţământ să aibă profesori buni şi motivaţi.

Reporter: Deci, să înţelegem că nici măcar nu au avut răbdare să vă asculte până la capăt, s-au ridicat şi au plecat.

Dragoş Pîslaru: Nu. Au plecat din sală cu zece minute înainte, pentru că au înţeles că ei nu vor beneficia de aceleaşi lucruri ca sănătatea. Şi au spus că noi de ce nu avem şi noi o grilă. Deci, au stat, au ascultat, dar la sfârşit argumentul lor a fost: vrem şi noi o grilă, la fel ca sănătatea. Bun. Ce vreau să spun este aşa: au avut tot dreptul să facă asta, dacă nu ar fi făcut-o ar fi avut o problemă, pentru că există oameni în sistemul acesta care au nevoie să îi reprezinte bine liderii de sindicat. Şi datorită liderilor de sindicat s-au obţinut, până la urmă, şi remedierile actuale. Dar ceea ce este pentru mine important să vă transmit este aşa, am toată deschiderea ca în orice moment ar dori dumnealor să revină şi să discutăm, să discutăm. Doi, îi voi invita săptămâna viitoare oricum să ne aşezăm şi să discutăm. Trei, educaţia este un sector prioritar în proiectul de lege pe care urmează să îl aşezăm până la toamnă.

Reporter: Mulţumesc.

Reporter: Şi calendarul exact?

Dragoş Pîslaru: Calendarul este ca pe 1 iunie, mulţumesc pentru readucerea aminte, pe 1 iunie, dacă lucrurile vor fi ok şi vom organiza CNT, Consiliul Naţional Tripartit, pentru a valida că această propunere de ordonanţă este propunerea pe care ne-o putem permite şi rezolvă lucruri, se va propune pe 1 iunie, miercuri, în şedinţa de guvern, adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă, cu implementare începând cu luna august 2016, ceea ce înseamnă salarii în plată în septembrie 2016.

Reporter: Şi banii, având în vedere impactul, vor fi alocaţi, o parte dintre ei, bănuiesc, la rectificarea bugetară.

Dragoş Pîslaru: Rectificare, aţi reţinut foarte bine. Cu Finanţele am lucrat perfect. Am lucrat cot al cot, am stat nopţi împreună cu colegii de acolo şi vă pot confirma că nu o să avem, sper eu, surprize în ceea ce priveşte alocările pe partea aceasta.

Dan Suciu: O ultimă întrebare, vă rog.

Reporter: Era una dintre propuneri creşterea salariilor până la 70%, de la nivelul SGG.

Dragoş Pîslaru: Da. Trebuie să vă explic pentru cine, că asta este important.

Reporter: Exact.

Dragoş Pîslaru: Există o serie de şapte ministere care au tras paiul scurt, în sensul că nu au reuşit să îşi negocieze, fie prin Parlament sau fie prin alte modalităţi, mărirea grilei şi aceste ministere au rămas în urmă cu salariile, astfel încât poziţii în administraţia centrală, v-am spus, consilieri şi alte poziţii, sunt la jumătate faţă de restul colegilor din celelalte ministere, pe medie. Acest faimos 70% din grila SGG este, de fapt, media sistemului de administraţie publică centrală. Deci, noi ce facem? Îi ridicăm pe cei din administraţia publică centrală care au salariile sub medie la medie. Asta nu înseamnă că îi ridici peste nu ştiu ce salariu. Să nu vă imaginaţi că sunt nişte salarii extraordinare. 70% din grila SGG-ului, însă, evident, reprezintă un salariu mult mai decent pentru personalul din administraţia centrală decât este astăzi la Cultură, unde găseşti toată grila sub 2.000 de lei.

Dan Suciu: Mulţumesc foarte mult dle ministru. Aveţi îngăduinţa să nu mai răspundă la întrebări. A avut o zi încărcată astăzi şi mai are nevoie de voce pentru zilele următoare, pentru că mai sunt nişte negocieri.

Reporter: Pentru dl ministru îl lăsăm să aibă vocea la el liniştit. Pentru dvs, dacă se poate.

Dan Suciu: Nu pot să vă răspund acum, vă răspund mâine, cu drag, la toate întrebările.

Reporter: Dacă tot sunteţi la pupitru.

Dan Suciu: Nu, nu. Vreau să închidem conferinţa, să rămânem pe o singură temă astăzi.

Reporter: Dacă tot aţi vorbit de prioritate, când va fi făcută...

Dan Suciu: Nu va fi astăzi, nu va fi mâine, da.

Reporter: Nu va fi mâine?

Dan Suciu: Nu.

Reporter: Săptămâna asta?

Dragoş Pîslaru: Bun. Mulţumesc foarte mult. Seară plăcută! Mulţumesc pentru răbdare.

 

 

 

 



 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei