Actualitate

Sâmbătă, 26 Nov

Premierul Dacian Cioloș a participat la Forumul Societății Civile din Europa Centrală și de Est

 

                                                                                                                                  Galerie foto

Discursul premierului Dacian Cioloş la Forumul Societății Civile din Europa Centrală și de Est

[Check against delivery]

 

Dacian Cioloş: Vă mulțumesc foarte mult! În primul rând, aș vrea să mulțumesc FDSC pentru organizarea acestui eveniment și pentru implicarea activă nu numai la nivel național, dar și la nivel european, în promovarea implicării societății civile în susținerea democrației. Și, de asemenea, sunt foarte fericit să mă aflu aici, alături de Karen Fogg, care a petrecut mulți ani în România în calitate de reprezentant al delegației UE şi care a sprijinit țara noastră în procesul aderării la Uniunea Europeană. În același timp, mă bucură să văd un oficial al UE implicat atât de mult în societatea civilă. Și consider că este un adevărat dar, să spun așa, pentru societatea civilă să cunoască opiniile unei asemenea personalități experimentate. Dacă îmi permiteți, acum îmi voi continua intervenția în limba română. În primul rând aș începe reamintindu-mi cât de importantă a fost implicarea societății civile, pentru că vorbeam de pregătirea procesului de aderare a țărilor din Europa Centrală și de Est sau, hai să spun, a unor țări din Europa Centrală și de Est pentru aderarea la Uniunea Europeană, și cred că a fost o foarte bună oportunitate nu doar pentru a implica societatea - din punctul meu de vedere, nu suficient, la momentul respectiv - în acest proces de pregătire al aderării țărilor din Europa Centrală și de Est la Uniunea Europeană, dar a fost și un foarte bun moment de clădire a societății civile în aceste țări, după căderea comunismului, și un proces care a dat sens, de fapt, construcției democrației, dincolo de democrația instituțională. A construit, încet-încet, democrația participativă, care după părerea mea în continuare trebuie să fie întărită. Trecem, așa cum și dumneavoastră ați menționat, trecem printr-o perioadă un pic aparte, aș spune, pentru Uniunea Europeană, pentru că după o perioadă de prosperitate, de creștere, care a permis și extinderea Uniunii Europene, masiva extindere, de la 15 la 28 de state membre astăzi, cunoaștem un fenomen de populism care prinde, și capătă, și câștigă, din păcate, tot mai mult teren. Și cred că trebuie să privim într-un mod foarte pragmatic și realist acest fenomen și să nu cădem în capcana aceasta a negativismului și antagonizării societății, din cauza sau datorită acestui fenomen. Acest curent populist care prinde, iată, nu doar în Uniunea Europeană, ci și în alte părți din lume, și nu în orice părți din lume, ci în acele părți care au o istorie democratică foarte consistentă și care și-au bazat construcția statală pe principiile democrației, totuși, acest curent populist prinde și acolo. Și tocmai din acest motiv cred că trebuie să ne punem întrebarea într-un mod foarte pragmatic și realist: unde își au rădăcinile aceste curente populiste și cum le putem trata, pentru a nu slăbi democrația, ci pentru a ieși întăriți în ceea ce privește procesul democratic în urma acestui fenomen. Și eu aș nota, în primul rând, această falie între societate și leadership și, mai ales, între societate și leadership-ul politic, care se adâncește, din păcate, în ultimii ani, această divizare, care este exploatată de unii, construind aceste curente populiste. Însă ceea ce este interesant este că rar am văzut până acum sau aș putea să spun că nu am văzut formațiuni populiste care să fie în măsură să treacă dincolo de a revendica în mod negativ anumite evenimente. Nu am văzut astfel de formațiuni capabile să propună și soluții aplicabile la problemele pe care le ridică. Se concentrează în populism foarte multă energie pentru a explica ce nu merge și a explica într-un mod simplist, și nu simplu și inteligibil, într-un mod simplist ceea ce nu merge, fără însă a propune soluții și alternative. Și cred că de aici trebuie să pornim atunci când tratăm aceste chestiuni legate de populism. Nici România nu este ocolită de această abordare, chiar dacă aș menționa totuși faptul că în continuare România este una din rarele țări din această zonă care nu are încă partide populiste sau extremiste în Parlament și sper să nici nu fie cazul, chiar și după aceste alegeri. Asta nu înseamnă că anumite formațiuni politice nu folosesc abordări populiste mai ales în campanii electorale. Și aici se speculează, în primul rând, cel puțin în România, ce simt eu, se speculează diferențele de așteptări între diferitele categorii sociale din partea instituțiilor statului, din partea decidenților. Pe de altă parte, se compensează anumite neajunsuri în reforma unor instituții sau politici ale statului, incapacitatea de a duce la bun sfârșit aceste reforme sunt compensate în discursul populist cu provocarea fricii, provocarea de teamă, de ură, care duce apoi la manipulare. Și, aș nota, de multe ori se folosește aceasta teamă și ură chiar împotriva străinilor făcând această paralelă între noi, acasă, și ei dincolo, uitându-se faptul că avem, aș spune, câteva milioane de români care lucrează în străinătate, care au contact cu aceasta străinătate și care, de fapt, în viața lor de zi cu zi integrează ceea ce, din păcate, unii lideri politici speculează, cum spuneam, în mod simplist. Deci, avem canale, avem mijloace prin care cred că putem combate astfel de discursuri și astfel de abordări dacă reușim să depășim abordarea simplistă a lucrurilor. În Europa, în Uniunea Europeană, la fel, am simțit în ultimii ani aceste curente populiste crescând și înțeleg că aceeași percepție ați avut-o și mulți dintre dumneavoastră - este și unul dintre motivele pentru care ați decis să tratați acest subiect astăzi - și cred că și în Uniunea Europeană, la fel cum spuneam, am simțit asta în România, acest curent populist crește pe falia care s-a creat în ultimii ani între leadership-ul decizional și societate, în incapacitatea de a comunica anumite decizii și de a conecta aceste decizii la realități, la așteptările din societate, și nu doar la așteptările din societate, dar chiar și la unele soluții care pot să emeargă din societate. Pe de altă parte, Uniunea Europeană, trebuie să recunoaștem, a cunoscut în acești ani, din 2004 încoace un curajos proces de extindere, în care am trecut, cum spuneam, de la 15 la 28 de state membre și am realizat și înregistrat acest proces de extindere concentrându-ne mai ales pe procesul de aderare instituțională formală la Uniunea Europeană, fără să acordăm suficientă atenție și procesului de integrare a noii Uniuni Europene extinse. Și sigur că o Uniunea Europeană cu 28, față de una cu 15 trebuie să trateze probleme mult mai complexe, nu doar din punct de vedere al conținutului lor, dar și din punct de vedere al procesului decizional, pentru că te adresezi la o masă mult mai mare de oameni, la o mult mai mare diversitate și acesta este din punctul meu de vedere bogăția Uniunii Europene, această unitate în diversitate, doar că această unitate trebuie să fie și în măsură să trateze diversitatea într-un mod foarte pragmatic și consistent și probabil că nu am acordat suficient timp și suficientă consistență acestui proces de integrare după ce a avut loc extinderea, probabil și din motive obiective, pentru că am înregistrat imediat după finalizarea procesului de extindere, din 2008-2009, criza financiară, urmată apoi de criza economică, cu impact în unele părți din Uniunea Europeană și a trebuit să ne focalizăm în a găsi soluții imediate la astfel de probleme, urmate apoi de problemele legate de terorism, de migrație, cărora nu am fost întotdeauna în măsură să le aducem răspunsuri suficient de consistente, probabil și datorită faptului că această consolidare post-aderare nu a fost suficient consumată. Și atunci am înregistrat această tendință de repliere naționalistă și populistă în fața problemelor pe care, din punctul meu de vedere, în continuare, trebuie să le rezolvăm la nivel european, pentru că cred cu tărie că aceasta este soluția și cred cu tărie că Uniunea Europeană este în măsură să depășească și aceste momente dificile și să iasă întărită din acest proces, însă găsind noi soluții și noi forme de democrație participativă, care în momentul de față nu sunt suficient consolidate în structurarea instituțională pe care o cunoaște Uniunea Europeană în momentul de față și, pe de altă parte, cred că avem nevoie și de mai multă onestitate din partea statelor membre vizavi de această construcție care este Uniunea Europeană, și care este a noastră și nu este a lor, la Bruxelles, ci este a noastră, în fiecare stat membru, și deci asta presupune și mai multă asumare onestă din partea liderilor guvernamentali din statele membre în acest proces de reconstrucție sau de îmbunătățire a construcției europene în perioada care vine. Deci cred, nu doar datorită Brexit-ului, ci și datorită acestui fenomen pe care îl cunoaștem, cred că modalitatea de a ieși învingător din acest proces este tocmai  sau stă tocmai în capacitatea de a inova noi forme de democrație participativă în Uniunea Europeană, care să depășească acest clivaj între noi, aici, acasă și ei, acolo, care nu înțeleg problemele pe care le avem noi aici, acasă. Ce putem face împreună, și când spun împreună mă gândesc la guverne și organizații neguvernamentale? Cred că, în primul rând, avem nevoie să dezvoltăm și mai mult mecanismele de conlucrare între societatea civilă și instituțiile guvernamentale, să dezvoltăm un dialog bazat pe interes comun și să identificăm mai bine interesul comun din punctul de vedere al instituțiilor guvernamentale, care au ca principală sarcină să pună în aplicare un program de guvernare reieșit dintr-un proces electiv democratic din partea Parlamentului, și, pe de altă parte, societatea civilă, care dorește să se asigure că implementarea acestor programe de guvernare nu se realizează în favoarea unor categorii sociale și în detrimentul altor categorii sociale. Avem nevoie să ne bazăm dialogul în primul rând pe onestitate și pe transparență și cred că este modalitatea prin care putem reduce acea falie între societate și leadership, leadership-ul asumat al acestei societăți și reieșit din procesul democratic.Și cred că credibilitatea în continuare a procesului democratic, a procesului electiv democratic, constă tocmai în această capacitate de a trata relația dintre structuri guvernamentale și neguvernamentale, între guvern și societate, pe bază de onestitate și de transparență. Se vorbește foarte mult în momentul de față de guvernare deschisă și din punctul meu de vedere, într-un foarte concis, guvernare deschisă înseamnă transparență și onestitate în relația aceasta a guvernului cu diferitele părți din societate. Și altfel spus, un stat care să fie mai lizibil pentru cetățean în ceea ce decide și în ceea ce face, în modul în care aplică politicile publice. Cred că avem nevoie - și asta vă spun și din experiența acestui an de guvernare - de tot mai multe parteneriate pe subiecte de interes general, cred că o să recunoaștem că în anumite etape structuri din societatea civilă o iau înaintea unor instituții ale statului din punct de vedere al performanței, chiar al performanței aplicării unor politici publice și atunci cred că nu trebuie să evităm în a construi aceste parteneriate nu doar pentru a întări transparența și dialogul dintre structuri guvernamentale și neguvernamentale, dar și pentru a avea o infuzie de experiență care poate să fie punctuală din partea societății civile în structuri guvernamentale și care apoi să poată să fie extinsă de către aceste instituții guvernamentale. Și cred că avem nevoie de acest gen de parteneriat nu doar în politici legate de domeniul social sau de domeniul mediului, a protecției mediului și a gestiunii resurselor naturale, unde societatea civilă este foarte activă cel puțin în România în ultimii ani, dar şi în domeniul economiei, în economie socială, în educație, în sănătate, în justiție şi aș aminti şi dezvoltarea locală, pentru că cred că dincolo de relația dintre guvern şi organizații ale societății civile avem nevoie de multă sau mai consistentă democrație participativă și la nivel local. Şi la nivel local, în mediul citadin, dar mai ales în mediul rural. Sigur, vorbesc aici în primul rând de România, dar nu m-aș limita doar la România, pentru că am trăit experiența acestei nevoi şi în alte părți din UE. Deci cred că societatea civilă din UE cu cât este mai aproape de local cu atât va fi mai eficientă și în modul de a influența pozitiv politicile publice la nivel guvernamental, național şi european. Și am încercat cu acest guvern, chiar dacă mandatul nostru a fost unul scurt, am încercat să deschidem anumite porți spre acest mod de abordare şi aș aminti aici în primul rând, așa cum am văzut că a fost deja menționat în sală, crearea acestui minister pentru consultare publică şi pentru dialog civic. A fost foarte clar pentru mine încă de la început, când am constituit guvernul, că nu e suficient să semnăm acorduri de parteneriat între guvern și societatea civilă, ci trebuie să avem un instrument guvernamental foarte clar ale cărui principale activități pe toată durata mandatului să fie acelea de a asigura legătura cu societatea civilă, dar și de a se asigura că instituțiile guvernamentale, instituțiile statului înțeleg și integrează această nevoie de conlucrare cu societatea civilă. Și acesta a fost rolul Violetei Alexandru în cursul acestui an. A fost o experiență în premieră pentru noi toţi, a fost un minister care s-a creat de la zero și care nu a avut nevoie de o structură foarte stufoasă pentru a fi eficient și cred eu că lăsăm în urmă sau lăsăm pentru viitorul guvern o platformă, care nu poate să fie decât benefică pentru orice guvern s-ar instala, în măsura în care acel viitor guvern ar dori să depășească abordarea populistă și simplistă și să folosească acest instrument pentru ca lucruri care câteodată sunt complicate, pentru că birocrația nu are cum să fie altfel decât complicată, dar să poată să fie explicate în mod simplu. Și nu doar de a explica birocrația complicată în mod simplu, dar și de a simplifica birocrația, pentru că acesta a fost un alt rol și al acestui minister pentru dialog civic, dar și al altor instituții din guvern, inclusiv de la nivelul Cancelariei Prim-ministrului. Am investit timp, energie și resurse pentru a simplifica pe cât posibil lucrurile, pentru a reduce birocrația, dar aici sunt conștient că nu este decât un început și avem foarte mult de lucru pentru aceasta. Și pentru a reuși în acest proces, așa cum știu că alte state membre din Uniunea Europeană au o bună experiență, avem nevoie de mai multă digitalizare, mai multă informatizare în administrația publică și este proces pe care l-am început. România a cheltuit foarte mulți bani în acești ultimi ani pentru diferite platforme informative, însă din păcate i-a cheltuit fără cap de multe ori, și acum facem eforturi ca să folosim aceste diferite platforme informatice, să le interconectăm pentru a putea ajunge și la rezultate, și anume să simplificăm relația dintre stat și cetățean și să o eficientizăm. Și aici, la fel, ne-am dat seama că nu e suficient să ne bazăm doar pe structurile guvernamentale în acest proces, că avem nevoie din când în când de o infuzie de idei proaspete și de imaginație și de inovație, care să vină din partea unor oameni experimentați și pornind de la această nevoie, am creat și ceea ce, cel puțin cei care locuiesc în România probabil că au auzit de acea platformă Gov IT Hub, în care la nivelul guvernului am creat o platformă, în care am invitat IT-iști provenind din start-up-uri sau din companii experimentate în domeniul IT-ului, a dezvoltării de software, pe care i-am invitat să petreacă un, hai să-i spunem, un fel de fellowship la guvern pe o perioadă de șase luni de zile, în care să ne ajute să dezvoltăm anumite aplicații, prin care să conectăm mai bine administrația publică la nevoile cetățeanului pe teme foarte precise și foarte concrete, unele dintre ele reieșind din nevoile definite de către administrația publică, altele reieșind din nevoi definite de către cetățeni. Și avem aici un nucleu de 20 de IT-iști care lucrează pentru guvern. Am văzut că în această perioadă unii politicieni i-au numit postaci pentru prim-ministru. Eu aș spune că sunt postaci, dar mai complecși, să spun așa, pentru că postează pentru publicul larg, pentru cetățeni anumite informații de interes public și creează canale informatice de comunicare cu restul societății. În jurul acestui nucleu de 20 de IT-iști se află peste o sută de voluntari IT-iști, care își pun la dispoziție câteva ore pe săptămână în mod gratuit, pro bono, contribuind și ei la dezvoltarea acestor instrumente de comunicare și de legătură între cetățeni și stat. Și n-aș putea să închei ceea ce am făcut sau această scurtă sinteză a ceea ce am făcut în acest an, fără a vorbi de câteva elemente legate de transparență, și aici aș mulțumi tot Violetei pentru ceea ce a făcut în acest an pentru transparență. Sigur, dincolo de... transparentizarea cheltuirii banului public, cred că avem cea mai completă și complexă platforma la nivel european, platformă care reflectă modul în care se distribuie și se cheltuie banii publici pentru toate instituțiile care folosesc bani de la bugetul de stat. Sigur, e o platformă care trebuie în continuare dezvoltată și mai bine folosită, dar intenția noastră a fost din start să transparentizăm în mod total modul în care guvernul distribuie și cheltuie banii publici prin diferite instituții. Am transparentizat, pe cât posibil și atât cât legea ne permite, și procesul decizional la nivel guvernamental, la nivelul guvernului. Agendele guvernului sunt publice. Încercăm chiar să publicăm și documentele care urmează să fie adoptate de guvern acolo unde ele sunt pregătite din punct de vedere al conținutului, chiar înainte de decizia formală în guvern. Și aș aminti și de o mai proaspătă decizie, care are, cu siguranță, încă nevoie să fie consolidată, pentru a fi eficientă, dar ea are meritul de a exista deja. E vorba de Registrul Unic pentru transparența intereselor, registru care trebuie deschis la nivelul fiecărui minister, registru în care urmează să se înregistreze toate diferitele grupuri de interese sau companii care vin să se consulte cu demnitarii. Aș încheia cu câteva idei legate de evoluția societății civile din perspectiva mea, sau așa cum văd eu lucrurile, pornind de la diferitele experiențe pe care le-am avut în acești ani și lucrând cu societatea civilă, dar și la nivel european și acum, la nivel național. Cred că acest proces de profesionalizare a implicării în societatea organizațiilor societății civile poate să fie unul foarte util pentru a întări democrația participativă. Cu cât modul de acțiune al societății civile, care, sigur, prin definiție, e vorba de o acțiune voluntară, în cele mai multe cazuri, dar cu cât această acțiune voluntară este mai profesionistă, cu atât ea va fi și mai credibilă la nivelul societății și în raport cu instituțiile statului. Apoi, spuneam, cred că societatea civilă nu trebuie să ezite să acopere o arie cât mai largă de acțiuni, mergând de la expertiză sectorială în politici publice la acțiuni în contact cu diferite nevoi sociale, cu diferite nevoi ale diferitelor categorii sociale. Spuneam de dezvoltarea locală, care mie mi se pare esențială. Implicarea societății civile în dezvoltarea locală nu poate să fie decât salutară și eu am experiența asta în mediul rural. Grupurile de Acțiune Locală, care sunt din ce în ce mai populate și în România de către organizații ale societății civile, dau consistență politicii de dezvoltare rurală. Apoi, o conectare mai bună a societății civile cu mediul de afaceri cred că este benefică pentru societate, pentru că cred că o echilibrare a așteptărilor societății poate să se producă dincolo de intervenția guvernamentală și printr-o mai bună implicare civică a mediului de afaceri, a organizațiilor mediului de afaceri și aici cred că conlucrarea societate civilă cu mediul de afaceri poate să fie foarte benefică mutual, pentru ambele categorii. Și apoi aș încheia spunând că din punctul meu de vedere, sau, să spun așa, visul meu ar fi să văd că prin acest mod de implicare mai dinamică a societății civile în așteptările societății să putem ajunge și în România să construim o conștiință civică a acțiunii individuale făcute în interes colectiv. Cred că pentru maturizarea și consolidarea societății românești, avem nevoie de asumarea acestei conștiințe individuale, conștiință civică individuală, adică, asumarea personală a schimbărilor pe care le așteptăm în societate și capacitatea de a transmite această asumare individuală într-un proiect colectiv - vorbesc de proiect colectiv în mod generic - sau, altfel spus, în proiecte colective. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes și ne doresc mult succes în acest proces.

 



Portret premier şi cabinet miniştri

ios ios

 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei