Actualitate

Marți, 18 Octombrie

Premierul Dacian Cioloş a participat la conferința Incluziune socială și Pachetul Anti-sărăcie

Fișiere atașate

                                                                                                                              Galerie foto

Alocuțiunea premierului Dacian Cioloş la conferința Incluziune socială

și Pachetul Anti-sărăcie

[Check against delivery]

Dacian Cioloș: Vă mulţumesc încă odată că aţi răspuns invitaţiei noastre. Vă amintiţi că în urmă cu câteva luni de zile, când am lansat pachetul anti-sărăcie, v-am spus atunci că ne fixăm câteva obiective şi este important să începem să lucrăm, chiar dacă nu o să fim în măsură să ducem toate obiectivele la bun sfârşit, dar este important să începem în mod coordonat. Sigur, nu am vrut nici atunci şi nu avem nici acum pretenţia să spunem că înaintea acestui guvern nu s-a lucrat pe această temă, care este una cronică în România în perioada post-decembristă, însă ne-am dorit să o facem într-un mod integrat şi coordonat. Pentru că, în primul rând, spuneam şi atunci, din punctul meu de vedere este important să recunoaştem problemele înainte de a le putea rezolva cu adevărat şi, când spunem că vrem să eradicăm sărăcia, trebuie să ne gândim în primul rând şi la comportamentul nostru, la faptul că, atâta vreme cât nu o să fim în măsură să trecem peste un comportament care favorizează corupţia, nu putem eradica nici sărăcia într-un mod structurat. Că, atâta vreme cât nu ne gândim atunci când vorbim de dezvoltare economică, nu doar la creşterea PIB, dar şi la crearea de locuri de muncă, la crearea de locuri de muncă durabile, consistente, la fel, nu putem eradica sărăcia. Că, atâta vreme cât ne gândim doar la politici sociale care să le permită celor care trăiesc în sărăcie cronică să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta, cu ajutoare sociale acordate aproape la licitaţie în perioada campaniei electorale, cine dă mai mult, atâta vreme cât trăim cu impresia că doar prin politici sociale de asistanat, să spun, putem rezolva problema, deci, atâta vreme cât trăim în această viziune, nu putem vorbi de soluţii viabile. Pentru că, din punctul meu de vedere, sărăcia nu este doar o problemă a categoriilor marginalizate din societate, este o problemă a societăţii şi de asta ea trebuie tratată ca un întreg. 
    Sigur, sărăcia poate să fie şi rezultatul unei atitudini personale şi aici vorbim şi de educaţie - o să revin asupra acestui lucru -, dar, noi, cei de aici, cred că trebuie să tratăm în primul rând problema sărăciei la nivelul societăţii şi să rezolvăm partea noastră de problemă, care ţine de indiferenţa noastră la nivel colectiv, o indiferenţă colectivă faţă de aceaste probleme, de disfuncţionaliţăţi ale unor politici publice şi de eficienţă a modului în care aplicăm aceste politici publice. 
    Şi când vorbesc de politici publice nu mă dândesc doar la guvern, pentru că nu cred că este o problemă doar a guvernului, este o problemă şi a autorităţilor locale şi este o problemă a mediului neguvernamental, care se implică şi care, cel puţin din punctul meu de vedere, până acum a fost, probabil, dacă ne raportăm la acţiunea guvernului, a autorităţilor locale şi a mediului neguvernamental, fiecare la scara la care poate să acţioneze, cred că mediul neguvernamental a fost printre cele mai eficiente în măsurile pe care le-a aplicat, nu pentru a disimula problema, ci pentru a găsi, într-adevăr, soluţii care să ducă la rezolvarea problemei. 
    Vorbeam de sărăcie şi de corupţie. Din punctul meu de vedere, sărăcia endemică este, în primul rând, rezultatul corupţiei, a modului în care folosim şi dirijăm resursele publice sau private, atunci când ele sunt dirijate de autorităţi publice, pentru a crea dezvoltare şi pentru a crea dezvoltare durabilă şi când vorbesc de durabilă nu mă gândesc neapărat la partea de mediu, ci la consistenţa măsurilor pe care le luăm. În acest context sau pornind de la aceste premise, am propus acest program anti-sărăcie, care nu şi-a dorit să vină, neapărat, cu măsuri noi, ci şi-a dorit să pună în coerenţă măsuri care existau deja, dar care acţionau sau care erau aplicate în mod disparat şi fără coordonare. Obiectivele, ideea de bază atunci, era să depăşim anumite bariere instituţionale, anumite bariere bugetare, legislative sau administrative şi să gândim, în primul rând, mecanisme de acţiune integrate, care să folosească aceste resurse bugetare, legislative, administrative, în procese care să aibă ca obiectiv anumite rezultate finale sau procese care să fie judecate din perspectiva rezultatelor finale şi nu a bugetului cheltuit sau, eu ştiu, a numărului de beneficiari a unor ajutoare sociale. Spuneam atunci că programul va începe şi cu ajutorul dumneavoastră, în mare parte cei care sunteţi în sală, că cu siguranţă nu o să-l putem duce la bun sfârşit până la sfârşitul acestui an, dar era important să lansăm aceste măsuri, să avem sprijinul dumneavoastră, pentru ca dumneavoastră sunteţi cei care puteţi asigura continuitatea acestui program, indiferent de ce se va întâmpla după alegeri. Şi tocmai pentru a vedea în ce măsură am fost împreună eficienţi, ce anume am putut să facem împreună şi ce mai putem ameliora încă până la sfârşitul anului, ne-am propus această întâlnire de bilanţ de etapă. 
    Aici, pentru a lansa acest bilanţ, pe care o să-l aprofundeze colegii mei miniştri, fiecare pe domeniul pe care a acţionat, vreau să spun că ne-am concentrat atenţia, în primul rând, pe a debloca anumite măsuri care existau, dar care, din diferite motive, nu erau aplicate, am luat anumite măsuri de simplificare, am conectat instituţii şi oameni care au responsabilităţi pe aceste domenii, dar care lucrau separat şi necoordonat, am combinat surse de finanţare din bugetul de stat, din fonduri europene, din alte surse de finanţare, care, în mod normal, aveau acelaşi obiect, dar care, folosite în mod separat, nu-şi arătau eficienţa. Şi am pornit de la ideea că, odată deblocate aceste acţiuni benefice, pot să se propage în mod ireversibil dacă ele sunt aplicate conştiincios şi cu rigurozitate, apoi că, alături de acţiunea statului, este important să găsim modalităţile cele mai eficiente pentru a putea lucra împreună cu societatea civilă, atât pentru implementarea măsurilor, cât mai ales pentru urmărirea rezultatelor şi că, pe de altă parte, dincolo de măsurile care vizează strict inserţia socială, aveam nevoie să spargem un anumit cerc vicios care creează sărăcie, deci să atacăm la rădăcina problemei, să pornim de la observaţia că încă sunt foarte mulţi copii în România care trăiesc în sărăcie sau în risc de sărăcie, aproape jumătate din copiii României trăiesc în risc de sărăcie, că un copil din trei se află într-o sărăcie persistentă şi că, deci, ca să vorbim de eradicarea sărăciei, trebuia să ne concentrăm, în primul rând, la acest nivel şi de aceea am venit cu anumite programe şi măsuri destinate copiilor de la naştere, încă de la, pur şi simplu, înregistrarea identităţii. Dacă vă puteţi imagina, aveam copii şi mai avem încă copii, sper să putem rezolva acuma această problemă, care nu au identitate şi atâta timp cât nu ai identitate, nu ai nici cum să beneficiezi de un anumit sprijin şi să-ţi găseşti locul în societate. Şi nu aveau o identitate, din diferite motive birocratice, administrative, din complexitatea modului de a proceda la această înregistrare administrativă. 
    Deci am venit cu măsuri care să permită acordarea identităţii oricărui copil, indiferent de condiţiile în care se naşte şi de tipul de familie în care se naşte, apoi, măsuri care să prevină abandonul şcolar şi ne-am dat seama că, pentru a preveni şi mai ales din experienţa unora dintre dumneavoastră, de aici, că pentru a preveni abandonul şcolar trebuie să atacăm problema integrării copiilor deja în grădiniţe şi aici am valorificat un program care funcţiona deja foarte bine în mediul neguvernamental şi pe care am reuşit să-l generalizăm. Apoi, am observat că mulţi copii nu vin la şcoală pur şi simplu datorită faptului că nu au cu ce să se îmbrace şi că nu au ce să pună în geantă, dincolo de cărţi, ceva de mâncare, şi am venit cu programe care, încă odată, existau deja, fructe în şcoli pentru copii, mai existau disparat şi programe care asigurau o masă caldă în şcoli, programe pe care le-am pregătit pentru a le putea generaliza şi pentru a le putea coordona cu celelalte măsuri care să ducă la prevenirea abandonului şcolar. 
    Am căutat resurse financiare şi din bugetul de stat şi din fonduri europene, încă o dată, resurse care erau acolo, dar care erau folosite în mod izolat, banii se consumau, dar nu vedeam neapărat efectul pe teren. Banii se consumau, dar nu vedeam neapărat efectul pe teren. Deci, am coordonat aceste măsuri cu fructele în şcoli pe care le-am extins şi pentru preşcolari. Am început acest program-pilot deocamdată cu mese calde sau oricum cu o masă în şcoală, pentru a putea apoi construi, tot pilot, şi programul afterschool, programul de încadrare a copiilor după ce îşi termină şcoala pentru a-şi pregăti lecţiile. Deci, ne-am concentrat mult măsurile în aceste câteva luni pe programe destinate copiilor. Apoi, programe destinate tinerilor care nu sunt nici în sistemul de învăţământ, nici în educaţie, care nu au niciun loc de muncă, pentru care am creat condiţiile atât legislative, cât şi administrative şi financiare pentru ca ei să poată să fie reintegraţi prin a-şi continua şcoala, apoi prin a-şi găsi un loc de muncă. Şi aici domnul ministru Pîslaru, cu siguranţă, o să vă spună că este vorba de schimbări nu doar în legislaţie şi în modalitatea de a utiliza bugetul, dar şi în comportamentul funcţionarilor, a celor care ar trebui să sprijine această abordare şi să trecem de la o politică de ghişeu, unde să vii să completezi un formular pe care îl semnezi și cineva din partea cealaltă a ghişeului ţi-l ia, îţi pune o viză şi te trimite pe urmă să îţi ei nişte bani, să schimbăm această atitudine de abordare de ghişeu la o abordare relațională şi adaptată la nevoile oamenilor, la o adevărată formă de asistenţă şi de sprijin pentru încadrare. Să nu lucreze un funcţinar cu o persoană cu dificultăţi, ci să lucreze un om cu un alt om, fiecare acolo unde este pus. Sigur, aici, cu schimbarea mentalităţilor, din păcate nu-i suficient să dăm ordonanţă de urgenţă sau o lege, trebuie lucrat, dar eu cred că este importantă atitudinea noastră, a tuturor celor care suntem implicaţi pentru a schimba atitudinea întregii societăţi din acest punct de vedere. 
    Şi apoi am venit cu o serie de măsuri destinate ocupării pe piaţa muncii, pornind de la problemele pe care le-am putut identifica legat de dificultăţile de a accesa un loc de muncă. Chiar dacă avem, în continuare, şomaj, pe de altă parte avem locuri de muncă neocupate şi suntem în situaţia în care multe companii care au investit în România caută lucrători în zonele de frontieră ale noastre în afara ţării. Deci, avem zone din România în care avem locuri de muncă disponibile şi avem alte zone din România cu sărăcie cronică, unde şomajul este mai ridicat. Şi am venit, în prima fază, cu câteva măsuri prin care să facilităm mobilitatea forţei de muncă, sigur, cu câteva măsuri care facilitează mobilitatea temporară. Dar, ne gândim deja şi la măsuri care să faciliteze reinstalarea unor oameni în alte zone unde sunt locuri de muncă. Sigur, pe termen mediu va trebui să ne gândim şi la orientarea capitalului investit nu doar în zone favorabile, care atrag mai mult, ci şi în zone unde trebuie să ne concentrăm pe infrastructură mai multă, să ne concentrăm pe anumite servicii care să încurajeze capitalul să investească în acele zone unde avem disponibilitate de forţă de muncă. 
    Am venit şi cu măsuri care să încurajeze formarea profesională, dincolo de reintegrarea educativă de bază, să facilităm şi învăţarea unei meserii şi învăţarea unei meserii în condiţiile economiei secolului XXI, pentru că nu mai este suficient să înveţi, eu ştiu, o meserie de bază simplă, sunt chiar şi pentru, eu ştiu, muncitor calificat este nevoie acuma de formare profesională mai complexă şi pentru asta creăm o legislaţie care să ne permită să colaborăm, statul, instituţiile de învăţământ ale statului, mai bine cu sectorul privat, cu întreprinderile pentru a adapta această formare, dar şi cu măsuri care să încurajeze antreprenoriatul, atât în mediul urban, mai ales în mic urban, cât şi în mediul rural. 
    Deci, vedeţi, sunt măsuri care tratează şi problema de sărăcie la bază, probleme sociale, dar şi probleme educaţionale, precum şi probleme economice legate de accesul la un loc de muncă, pentru că asta este viziunea pe care o avem legat de combaterea sărăciei, nu doar creşterea eficienţei politicilor de asistenţă socială, ci, mai ales, crearea oportunităţilor pentru a nu mai rămâne într-o zonă de sărăcie şi într-o zonă de asistanat public şi asistanat social. Şi cred că în felul acesta, tratând tot lanţul problematic, putem veni cu soluţii durabile. 
    Pentru ca aceste măsuri să poată să continue este, în mod clar şi în mod cert, nevoie de implicarea dumneavoastră şi cred, mai mult ca oricând, după această experienţă de câteva luni de guvernare, în nevoia statului şi nevoia guvernului de a lucra în parteneriat cu societatea civilă, atât pentru creşterea eficienţei măsurilor administrative, bugetare, de inserţie socială, dar mai ales şi mai ales pentru schimbarea mentalităţii. Pentru că dumneavoastră, cei care lucraţi în mediu neguvernamental, o faceţi din convingere, vă implicaţi, de multe ori, în acţiuni de voluntariat, pentru că sunteţi convinşi că lucrurile pot fi făcute mai bine şi cred că noi, pe partea asta administrativă, guvernamentală, avem nevoie să câştigăm această încredere şi această implicare şi personală, afectivă cumva, dincolo de măsurile bugetare, legislative pe care le luăm, pentru că dacă nu avem încredere că putem face lucrurile mai bine, o să le facem doar pe hârtie şi o să continuăm să raportăm în fiecare an probleme pe care le avem pe teren. Deci, de aceea doresc să vă încurajez să rămâneţi implicaţi şi poate că, împreună, reuşim să dezvoltăm un nou concept al politicilor sociale, care să se construiască pe acest parteneriat public-privat şi să vorbim de parteneriat public-privat nu doar în politica de investiţii, acolo unde avem nevoie de capitalul financiar al sectorului privat, de ce nu, să vorbim de parteneriat public-privat şi în politica socială, unde avem nevoie de capitalul uman al sectorului privat sau neguvernamental. Vă mulţumesc.

 



 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei