NOTĂ DE FUNDAMENTARE

la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2021 pentru modificarea Legii nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniu

Secţiunea 1. Titlul actului normativ

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ pentru modificarea Legii nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniu

Secţiunea a 2-a. Motivul emiterii actului normativ

1. Descrierea situaţiei actuale. Dezvoltarea fondului forestier național și extinderea suprafețelor de pădure constituie o obligație a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și o prioritate națională, în vederea asigurării echilibrului ecologic la nivel local, național și global.

     Extinderea suprafețelor de pădure se realizează prin lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier național și a terenurilor cu destinație agricolă, în vederea îmbunătățirii condițiilor de mediu și a optimizării peisajului, a asigurării și creșterii recoltelor agricole, a prevenirii și combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicație, a digurilor și a malurilor, a localităților și a obiectivelor economice, sociale și strategice, urmărindu-se împădurirea unor terenuri cu altă destinație decât cea silvic.

          Una din principalele funcţii ale pădurii o reprezintă protecţia solului împotriva eroziunii, îmbunătăţirea bilanţului hidric şi asigurarea purităţii apelor, aerului, ameliorarea factorilor climatici, reprezentând totodată o sursă de materii prime pentru nevoile populaţiei şi economiei naţionale.

      Între pădure şi sol este o intercondiţionare reciprocă, prin rădăcinile sale pădurea contribuie la dezagregarea rocilor, la formarea solurilor, întreţinerea umidităţii şi îmbunătăţirea structurii edafice. Pădurile protejează stâncăriile, terenurile cu alunecare şi eroziune de adâncime, grohotişurile, nisipurile mobile, terenurile predispuse la avalanşe şi înmlăştinări, zonele de stepă şi silvostepă, terenurile de la mare altitudine, cu condiţii extreme de vegetaţie sau expuse poluării industriale.

      Ecosistemele forestiere instalate pe terenuri degradate sunt în cea mai mare parte artificiale, de tip provizoriu sau tranzitoriu către ecosistemele zonale, având ca principal obiectiv oprirea proceselor de degradare a terenului şi ameliorarea condiţiilor staţionale.

     În vederea diminuării acţiunii factorilor climatici nefavorabili şi a degradării de orice natură a solului, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură a acţionat, şi acţionează în continuare pentru identificarea şi delimitarea  de terenuri care prin degradare şi poluare şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie pentru culturi agricole sau silvice, în vederea ameliorării acestora prin împădurire.

    Această acţiune a avut şi are în vedere două categorii de deţinători ai terenurilor:

          1. Identificarea terenurilor care prin degradare şi poluare şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie pentru culturi agricole, aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi trecerea acestora în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, în vederea împăduririi;

          2. Identificarea terenurilor care prin degradare şi poluare şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie pentru culturi agricole, aflate în proprietatea unităţilor administrativ – teritoriale şi a persoanelor fizice, în vederea împăduririi.

          În ultima perioadă acțiunile de identificare și delimitare a terenurilor degradate devenite inapte pentru agricultură, dar care pot fi ameliorate prin împădurire, desfășurate de comisile de specialiști de la nivelul unităților administrativ-teritoriale au fost blocate datorită următoarelor situații:

-lipsa dezbaterilor succesorale;

-moștenitori care sunt plecați din localitate sau din țară, iar terenurile respective sunt utilizate/deținute de către moștenitorii prezenți în localitate;

-documente de proprietate emise pe numele mai multor persoane (moștenitori ai unor autori) care nu au ieșit din indiviziune și terenurile sunt utilizate/deținute doar de cei aflați în localitate;

-realizarea cadastrului sistematic la nivelul unităților administrativ-teritoriale, prin care s-au eliberat cărți funciare pe numele autorilor, neexistând dezbateri succesorale iar terenurile sunt utilizate de către o parte din succesori;

-obligativitatea ca terenurile degradate care sunt incluse în perimetre de ameliorare să fie incluse în fondul forestier național, determină refuzul proprietarilor/deținătorilor să își dea acordul pentru împădurirea terenurilor degradate.

    În vederea deblocării acestei situații se impune modificarea și completarea Legii nr.100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate, în sensul actualizării acesteia cu prevederile Legii 46/2008 – Codul silvic republicată cu modificările și completările ulterioare, posibilitatea includerii terenurile degradate care pot fi ameliorate prin împădurire în fondul forestier național numai la solicitarea proprietarilor/deținătorilor privați, precum și posibilitatea trecerii terenurilor degradate proprietate publică a statului din administrarea ADS în administrarea RNP – Romsilva chiar și dacă acestea nu sunt înscrise în cartea funciară, aceasta urmând sa fie realizată de către RNP-Romsilva în termen de maximum 6 luni de la preluare.