Actualitate

Vineri, 06 Mai 2016

Premierul a participat la cea de-a IV-a ediție a Eurosfat, cu tema "Este România pregătită pentru examenul de maturitate în UE? Ameliorarea profilului european al României în perspectiva Președinției Consiliului 2019"

Galerie foto

Declarații susținute de premierul Dacian Cioloș înainte de conferința Eurosfat 

Reporter: Având în vedere scandalul din sănătate, luați în calcul schimbarea lui Patriciu Achimaș-Cadariu?

Dacian Cioloş: Vreau să vă spun, legat de acest subiect, este, cred, a treia situaţie de criză care apare de când am eu acest mandat. Şi vreau să fiu foarte clar. Sunt lucruri care vin din spate. Sunt lucruri care arată disfuncţionalităţi în sistemul de sănătate. M-am uitat, chiar astăzi de dimineaţă, cred că, în ultimii şase ani sau şapte ani, am avut cel puţin zece miniştri la sănătate care s-au succedat. E clar că în astfel de situaţii n-ai cum să faci o reformă. Pe mine mă interesează, sigur, acum, în primul rând, să găsim soluţii la problema care s-a iscat, să clarificăm, de fapt, lucrurile acolo legat de aceşti dezinfectanţi. Trebuie să facem lucrul ăsta respectând legislaţia şi, cum v-am spus, nu mă mulţumeşte legislaţia, pentru că de multe ori nu ne lasă să facem lucrurile până la căpăt. O să modificăm şi legislaţia, dacă va fi cazul. V-am dat exemplul cu acel institut de cercetare care ar putea să facă testări în România şi care nu e acreditat. O să facem această acreditare rapid, dar până atunci o să facem, oricum, testele. Avem probleme de legislaţie şi legat de responsabilitatea şi responsabilizarea managerilor de spitale legat de deciziile pe care le iau. 
Deci, am cerut ministerului măsuri pe termen scurt, am trimis şi corpul meu de control pentru a clarifica mai rapid lucrurile şi pentru a putea lua decizii cât mai repede. Dar vreau să folosim următoarele şase luni şi pentru a lua şi alte tipuri de măsuri structurale care, chiar dacă n-o să reformeze din temelii sistemul de sănătate, dar cel puţin să scoată la lumină problemele şi să le clarifice. În sensul acesta înţeleg eu să tratez această chestiune. Înţeleg foarte bine îngrijorările oamenilor. 
Pe de altă parte, avem nevoie să ne aşezăm ca să putem lua decizia. Şi vreau să îi asigur pe toţi că n-o să ascund nimic, că n-o să neglijez nimic, că nu privesc cu superficialitate această problemă şi că îmi voi folosi următoarele şase luni pentru a lua toate măsurile care pot fi luate în acest sens. Am intenţia, chiar de săptămâna viitoare, să-mi formez un grup de oameni care cunosc bine sistemul, unii din sistem, alţii din afara sistemului, pentru a avea o înţelegere cât mai precisă a ceea ce se poate face în şase luni şi voi face lucrul ăsta. Nu exclud nici o măsură, dar, în momentul de faţă, nu cred că schimbări de oameni pot să rezolve problemele sistemice. Dacă va fi cazul şi când va fi cazul, aşa cum am demonstrat şi până acum, voi lua orice măsură, dar acum mă interesează să găsim soluţii la problemele care sunt acolo şi să putem scoate la lumină alte probleme care, eventual, se pot isca. Pentru că, vă daţi seama, cum poţi să schimbi, să faci o reformă într-un sistem, când la fiecare lună, aproape la fiecare lună mai apare câte o criză, mai apare câte un scandal? Mulţumesc.

***

Discursul premierului Dacian Cioloș la cea de-a IV-a ediție a Eurosfat, cu tema "Este România pregătită pentru examenul de maturitate în UE? Ameliorarea profilului european al României în perspectiva Președinției Consiliului 2019" [Check against delivery]

Dacian Cioloș: În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație și vă mulțumesc și vă felicit pentru organizarea acestei dezbateri, din nou; nu știu dacă am fost prezent la toate, cred că sunt șase ani de când ați început să organizați astfel de dezbateri. Oricum, țin minte că la prima am participat la Bruxelles, în 2010, și mă bucur și vă felicit pentru consecvența cu care insistați pe acest subiect. Este un subiect care, să zic așa, prin definiție, este un pic îndepărtat de noi sau de cei care locuiesc, trăiesc și acționează aici, în țară, așa cum se întâmplă și în celelalte state membre, pentru că s-a dezvoltat ideea aceasta că politica europeană se face doar la Bruxelles și dacă nu suntem la Bruxelles înseamnă cu nu suntem conectați la problematica europeană, chiar dacă n-ar trebui să fie așa. Deci, cu atât mai mult, organizarea unor astfel de dezbateri măcar o dată pe an este utilă și, sper eu, ca acest exercițiu să nu fie doar unul formal sau unul instituțional, ci chiar să avem astfel de instanțe în care să putem discuta nu în mod superficial și populist sau declarativ teme care sunt pe agenda europeană, ci chiar să avem discuții aprofundate, pentru ca și instituțiile și decidenții din România să înțeleagă într-un mod mai complex ce cred oamenii și ce așteaptă oamenii de la statutul României de stat membru al Uniunii Europene, nu doar atunci când apar probleme sau crize la nivel european și când presa mai ia poziție pe astfel de subiecte. Sigur, ați spus, și foarte bine că ați spus, la baza dezbaterii de astăzi, ceea ce se va întâmpla în 2019 îi spuneți un ”test de maturitate” pentru România și mi se pare formularea foarte fericită. Deci, iată, la un pic mai mult de zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, România va avea pentru prima dată ocazia, oportunitatea să-și asume poziția, punctul de vedere, viziunea despre Uniunea Europeană într-o calitate cu putere de influenţă foarte mare, aceea de a asigura preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, ceea ce înseamnă, nu aşa cum, probabil, unii cred, avem preşedinţia, deci impunem cam ce vrem la nivel european, ce ne interesează, ci înseamnă, în primul rând, ne asumăm capacitatea de a media poziţii comune, puncte de vedere comune între statele membre, ţinând cont de agenda Uniunii Europene la momentul respectiv, vedeţi că sunt subiecte care apar aproape în fiecare an, este agenda Comisiei Europene care face propuneri legislative şi pe care apoi Consiliul şi Parlamentul trebuie să le dezbată. Va fi, pe de o parte, o agendă impusă de realităţile momentului, pe de altă parte, vor putea fi şi subiecte pe care România le va putea propune spre dezbatere, în măsura în care va găsi aliaţi alte state membre, Comisia Europeană, Parlamentul European şi va fi în măsură să stârnească interesul pentru subiectele respective şi, de aceea, o astfel de responsabilitate se pregăteşte din timp, cu atât mai mult cu cât pentru noi va fi prima dată când asumăm această responsabilitate şi cu atât mai mult această pregătire trebuie să înceapă din timp, atât din punct de vedere al concepţiei modului în care intenţionăm să organizăm această preşedinţie, dar şi din punct de vedere logistic şi din punct de vedere administrativ. Însă, înainte de a reveni la acest subiect, aş vrea să mă refer un pic la contextul european, pentru că va trebui să ţinem cont şi de acest context şi, mai ales, începând de pe acum, să urmărim cu foarte mare atenţie modul cum vor evolua lucrurile în dezbaterea europeană, pentru că, din punctul meu de vedere, ne aflăm la un moment de cotitură în Uniunea Europeană unde, pe de o parte, trebuie să finalizăm, să spun aşa, digestia extinderii Uniunii Europene, extinderii masive, să spun, pentru că s-a trecut de la 15 la, iată, 28 de state membre în câţiva ani, ceea ce chiar, uitându-ne la istoria Uniunii Europene, de câteva decenii, este o perioadă scurtă în care această transformare instituţională, structurală a Uniunii Europene a avut loc, însă imediat după finalizarea acestui proces masiv de extindere a Uniunii Europene, a apărut criza economică pe care instituţiile europene au trebuit să o gestioneze în acest nou format sau în această nouă componenţă, fără ca, după părerea mea, dincolo de procedurile administrative de pregătire a aderării şi de aderare, nu a avut timpul suficient pentru a asimila din punct de vedere social, din punct de vedere politic, acest proces şi a trebuit să facă faţă acestor provocări. După criza financiară, criza economică, a venit criza migraţiei şi vedem, atunci când trebuie să purtăm discuţii şi dezbateri în profunzime pentru a lua decizii la nivel european, vedem uşurinţa cu care se creează falii între diferite zone ale Uniunii Europene şi cred că trebuie să privim cu foarte mare atenţie acest proces şi să luăm foarte în serios, să evităm declaraţii conflictuale şi poziţionări  conflictuale şi poziţionări de forţă, pentru că eu cred că pentru toţi cei care au decis să adere la Uniunea Europeană, pentru toate statele membre, au facut-o în primul rând pentru a împărtăşi lucruri şi valori comune, pentru a-şi apăra, sigur, interesele sau pentru a-şi susţine interesele, dar pentru a o face în mod constructiv, împreună cu ceilalţi, şi astfel de situaţii de criză, de dificultăţi sunt teste ale capacităţii de a trăi împreună, nu doar din punct de vedere instituţional, în sens pozitiv; este un compromis, pentru că ştiu că în limba română are şi o conotaţie negativă; am folosit foarte des acest cuvânt în calitate de comisar european, pentru că nicio decizie la nivel european nu se poate lua fără un compromis care, din perspectiva mea, înseamnă o înţelegere a problematicii fiecăruia şi găsirea unui numitor comun care să nu fie neapărat cel mai mic numitor comun, să fie un numitor comun spre care să poată să tindă în timp toţi cei care îl acceptă. Şi, dacă acestui mod de abordare a problemelor pe care le avem punem mai degrabă conflictul şi declaraţiile belicoase pentru a arăta cât de puternic sunt eu, ca lider politic, într-un stat membru sau altul şi uite cum mă bat eu pentru a apăra interesele ţării mele faţă de ceilalţi, n-o să mai putem construi şi mai mult aceste puncte de vedere comune, ceea ce nu înseamnă, din perspectiva mea, a construi puncte de vedere comune - a dilua specificitatea unei ţări, a unei culturi sau a unui popor în specificitatea sau în cultura celui mai puternic, ci înseamnă a găsi un modus vivendi comun. Trebuie să ne reamintim că proiectul european este un proiect unic la nivel mondial, la nivel internaţional, deci nu avem de unde să primim lecţii, dar, pe de altă parte, trebuie noi să facem efortul pentru a înţelege mai bine în ce sens să evoluăm. Şi, deci, în acest context de cotitură, aş spune, la nivel european, în care, dincolo de partea procedurală, dincolo de partea legislativă, dincolo de ceea ce prevede tratatul, ca instrument legislativ juridic de gestiune a problematicii europene, cred că acum efortul este, pe de o parte, la nivelul clasei politice, de a găsi modalităţi de convieţuire dinamică şi constructivă pentru a identifica soluţii la problemele comune sau regionale pe care le avem la nivel european, dar vedeţi că Europa e construită în aşa fel încât orice problemă regională devine o problemă europeană şi, atunci, ea trebuie să fie o preocupare a tuturor şi, deci, toţi ceilalţi trebuie să facă un efort de a înțelege problema regională atunci când ea există într-o parte sau alta a Europei, cu atât mai mult cu cât acum avem 28 de state membre. Deci, acest efort, pe de-o parte, la nivelul clasei politice, dar pe de altă parte, ne confruntăm, din punctul meu de vedere, şi cu altă problemă care este aproape generală în toate statele membre, şi nu numai în Uniunea Europeană, e o problemă sau o nevoie de reconectare a leadership-ului politic la problematica socială, la problematica oamenilor de rând. Modul cum au evoluat lucrurile în aceşti ani de democraţie, care presupun anumite instituţii, au făcut ca unele din aceste instituţii să slăbească sau să rupă câteodată legăturile cu realităţile de pe teren şi, atunci, în paralel cu nevoia de a găsi un mod de a trata problemele pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul liderilor din diferite state membre, mai trebuie să găsim şi modalitatea de a reconecta înainte de a lua decizii, de a ne reconecta la realităţile şi la percepţiile oamenilor. Şi aici e nevoie, într-adevăr, de un efort, pentru că fără acest efort, proiectul european pierde încrederea oamenilor şi oamenii au impresia că repliindu-se pe ei înşişi, repliindu-se pe naţionalalism, pe populism, se pot rezolva mai uşor problemele. Dar, vă daţi seama că dacă problemele ar fi putut fi rezolvate mai uşor fiind în afara Uniunii Europene, atunci de ce chiar unele state vecine Uniunii Europene doresc în continuare să adere la Uniunea Europeană? Şi asta, pentru că de multe ori, atunci când promovăm discursuri naţionaliste, uităm sau vrem să nu mai avem responsabilităţile la nivel european, dar vrem să menţinem drepturile: dreptul de liberă circulaţie a persoanelor, dreptul de liberă circulaţie a mărfurilor, dreptul de a avea acces la fondurile europene ş.a.m.d. Deci, tocmai de-asta, cred că avem nevoie, în primul rând, de dezbateri realiste, să avem curajul să punem, într-adevăr, problemele pe masă, indiferent că e vorba de un vechi stat membru sau de un nou stat membru, indiferent că e vorba de un stat membru care are mai multă experienţă în Uniunea Europeană şi altul care are mai puţină experienţă. Cred că cu toţii trebuie să punem problemele în mod realist şi să facem efortul de a găsi soluţii împreună pentru ca proiectul european să poată să continue și, prin prisma acestei responsabilităţi pe care şi România o va avea, de a asigura preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, dacă pregătim bine această oportunitate, aceasta se poate transforma în ocazia de a contribui în mod proactiv la proiectul european, şi nu doar de a sta pe margine şi de a ne plânge de deciziile care se iau la Bruxelles sau de ceea ce ar putea impune un grup de state membre sau altul. Dar, asta presupune anumite abilităţi, pe care eu sunt convins că le avem şi noi, ca ţară, ca popor şi cultură, însă trebuie să ne pregătim să le putem pune în valoare și să le punem în valoare în primul rând prin dialog, în primul rând pregătind această responsabilitate. Aici, unii colaboratori mi-au amintit de o declaraţie a lui Titulescu, care spunea: "Daţi-mi o politică internă bună şi vă voi face o politică externă bună". Ei, aş spune şi eu la fel: daţi-mi în primul rând o viziune naţională despre dezvoltarea socio-economică a României în interiorul Uniunii Europene şi vă voi construi o poziţie eficientă a României în instituţiile europene, pentru a face în aşa fel încât politicile europene să poată să contribuie la aplicarea, implementarea acestei viziuni naţionale de dezvoltare economică şi socială. Şi despre asta este vorba în primul rând. Înainte de a vorbi de partea logistic-administrativă a pregătirii pentru asigurarea preşedinţiei Consiliului, cred că în primul rând trebuie ca noi să ştim ce vrem de la noi în Uniunea Europeană, cu sau fără asumarea acestei preşedinţii. Şi acesta e un lucru pe care guvernul pe care îl conduc vrea cel puţin să-l înceapă, pentru că n-o să putem în câteva luni de zile să finalizăm acest proces de construire a acestei viziuni, cu atât mai mult cu cât e un an electoral, o astfel de viziune nu e apanajul doar al unui guvern şi cu atât mai puţin doar al unui guvern de profesionişti, un guvern apolitic, ci e responsabilitatea decidenţilor României, a clasei politice, a parlamentului, a preşedintelui şi a societăţii civile. Însă, vrem să începem acest proces, de aceea am lansat la începutul primăverii lucrul pe acea viziune de dezvoltare economică care, practic, devine un proiect de viziune de dezvoltare socio-economică a României pe termen mediu, inclusiv cu un pachet de măsuri care să fie aplicate chiar începând din acest an; și, pornind de la această viziune, intenţia noastră este să vedem care elemente din această viziune ţin de politici europene, nu doar de fonduri europene, ci de politici sectoriale europene şi în ce fel putem corobora ceea ce vrem noi să facem acasă cu ceea ce se decide la nivel european şi, deci, să folosim şi oportunitatea pregătirii pentru preşedinţie, pentru a face această conexiune, această legătură nu doar pe legislaţie, prin transferul acquis-ului comunitar, ci chiar prin atitudine - a face această legătură între ce vrem noi, cum vrem noi să ne dezvoltăm ţara din punct de vedere economic, social, şi în ce fel politicile europene pot fi folosite pentru a merge în această direcţie pe care o decidem, dar şi invers, în ce fel, prin viziunea noastră, putem contribui la viziunea europeană. Pentru că, din perspectiva mea şi pornind de la experienţa mea şi de comisar european, viziunea europeană de dezvoltare a acestei Uniuni nu ţine şi nu n-ar trebui să ţină, oricum, de ceea ce decide Comisia Europeană sau de ceea ce decide un stat membru sau altul care, să zicem, ar putea avea o influenţă mai mare la nivel european, ci ar trebui să ţină de o punere în comun a modului de abordare a statelor membre. Noi, oricum, aşa cum e construită economia acum, aşa cum e construită chiar şi funcţionarea societăţii, suntem din ce în ce mai mult legaţi între noi - vedeţi, şi din punct de vedere economic, din punct de vedere al transportului, din punct de vedere financiar; gândim acum strategia de dezvoltare energetică şi, aici, nu putem gândi această strategie fără interconectări. Deci, suntem din ce în ce mai dependenţi /.../ mult avem nevoie de acest dialog. Şi noi avem avantajul că avem această structură care este Uniunea Europeană, care are şi anumite reguli pentru a încadra într-un anumit fel acest dialog şi aceste interrelaţii - interrelaţii pe care, vedeţi, încercăm să le construim în anumite limite şi cu alte părţi din lume prin acordurile comerciale, de exemplu, dar nu numai. Deci, pregătirea preşedinţiei înseamnă pentru mine, în primul rând, o viziune la noi acasă despre ce vrem să facem în anii următori şi, apropo, eu încadrez aici şi viziunea noastră sau şi abordarea noastră de aderare la zona euro, o decizie pe care România a luat-o, acceptând tratatul de aderare la UE, când România s-a angajat - deci aici nu este vorba de o decizie a guvernului Cioloş sau unui alt guvern, România s-a angajat deja să adere şi la zona euro şi rămâne asta o prioritate pentru noi, dar asta presupune o pregătire. Nu este suficient să luăm anumite măsuri administrative, este nevoie de o anumită pregătire a economiei, este nevoie de o anumită pregătire a societăţii. Este vorba nu doar de o convergenţă instituţională, să spun, şi de o convergenţă reală cu zona euro, deşi acest lucru presupune o anumită pregătire şi presupune, în primul rând, o viziune de dezvoltare pe termen mediu, pe termen lung pe care trebuie să o avem noi, la noi acasă. În paralel cu acest lucru, şi vă spuneam că acest proces noi l-am demarat şi, imediat după alegerile locale, când sper să găsim o fereastră de interes şi la nivel politic, cu atât mai mult cu cât se va pregăti campania electorală pentru alegerile parlamentare, pentru alegerea unui parlament care va avea mandatul pe această perioadă de pregătire a Preşedinţiei României pentru Uniunea Europeană, deci până dincolo de 2019, deci vrem să lansăm şi o dezbatere publică sau o discuţie structurată şi cu partidele politice şi cu societatea civilă şi pe această viziune de dezvoltare economică pe termen mediu şi, când vorbesc de termen mediu mă gândesc la următorii cinci-zece ani, să spunem, dar şi de pregătire a preşedinţiei în sensul de a putea defini câteva teme pe care România şi le propune să le susţină sau să le supune dezbaterii europene, folosind această oportunitate a asigurării Preşedinţiei Consiliului, şi asta cu atât mai mult cu cât România va asigura preşedinţia în semestrul doi al anului 2019, într-o perioadă de trecere de la Parlamentul European actual la viitorul Parlament, de la Comisia Europeană actuală la viitoarea Comisie Europeană şi într-o perioadă în care se vor redefini politicile sectoriale şi, într-o anumită măsură, va fi supus dezbaterii, discuţiei, şi noul buget al UE pe următoarea perioadă bugetară. Deci, cu atât mai mult cred că va trebui să avem în atenţie politicile sectoriale europene, cu atât mai mult cu cât pe noi chiar ne interesează foarte multe dintre aceste politici sectoriale, în ideea de a menţine ca obiectiv european coeziunea europeană, şi coeziunea economică, şi coeziunea socială şi, aici, politica de coeziune şi de dezvoltare regională, dar şi politica agricolă comună sunt două instumente esenţiale pentru această coeziune economică şi teritorială şi alte politici sectoriale care capătă din ce în ce mai multă greutate la nivel european, eu ştiu, politica de cercetare-dezvoltare, viziunea asupra infrastructurii, dezvoltării infrastructurii europene, a politicii energetice, sunt şi acestea domenii care sunt esenţiale pentru modernizarea unei economii şi modernizarea unei ţări şi, deci, ar trebui să fim interesaţi  şi de aceste lucruri. Dar, mai mult decât atât, România este un stat membru de frontieră al Uniunii Europene, una din frontierele externe UE, cele mai întinse dintre statele membre şi, cu atât mai mult, ar trebui să ne intereseze şi cred că ar trebui să fie unul dintre obiectivele pe care trebuie să ni le asumăm, şi continuarea discuţiilor şi identificarea măsurilor pentru a continua cu politici de vecinătate consistente şi pragmatice pe care Uniunea Europeană trebuie să le aibă, nu doar la Est, dar şi la Sud, politici de vecinătate pragmatice care să nu includă doar abordări politice, să includă şi abordări de dezvoltare sectorială, de cooperare socială și, atunci când vorbim de interconectări de infrastructură, de transport de diferite tipuri, să ne gândim că pentru a avea prosperitate şi dezvoltare economică şi, deci, stabilitate politică şi socială la frontierele Uniunii Europene avem nevoie şi de infrastructură. Deci, cred că, aici, România poate să îşi aducă contribuţia, cu experienţa pe care o are, experienţa practică pe care o are, să-şi aducă contribuţia la îmbunătăţirea politicii europene de vecinătate şi a instrumentelor de vecinătate, ca să vă dau doar câteva exemple. Dar, pot fi şi alte teme care pot să reiasă din discuţia, dezbaterea publică pe care avem intenţia să o organizăm. 
Pe de altă parte, şi cu asta aş dori să închei, pregătirea preşedinţiei presupune şi o pregătire administrativă, logisitică, cu atât mai mult cu cât noi avem nevoie să ne reformăm administraţia ca atare, ca să creştem performanţa, chiar şi pentru o mai bună funcţionare a statului la nivel naţional, dar cu atât mai mult pentru a putea să ne atingem obiectivele ca şi Preşedinţia Consiliului UE avem nevoie să pregătim administraţia românească în mod specific pentru această responsabilitate, pentru că e vorba de mai mult de 100 de comisii şi comitete la nivel european, la nivelul Consiliului, care vor trebui prezidate de funcţionari români, de înalţi funcţionari români care vor trebui să caute soluţii la problemele care sunt în dezbatere, să găsească compromisuri în aşa fel încât să putem pregăti decizii pentru Consiliu. Şi asta, vă daţi seama că presupune anumite competenţe care se pregătesc din timp. Oricât de buni şi de bine formaţi ar fi anumiţi funcţionari, atunci când nu ai avut o astfel de experienţă nu ai de unde să ştii, și asta presupune în primul rând să identificăm din timp şi cu trei ani înainte sau cu doi ani şi jumătate înainte de asigurarea preşedinţiei; nu e prea devreme să facem acest lucru, deci trebuie să o facem de pe acum, să identificăm acest staff care să-şi asume această responsabilitate şi să obţinem, pe cât posibil, acordul politic cu celelalte partide ca acest staff să aibă o anumită continuitate în instituţii la nivel de responsabilitate tocmai pentru a se putea pregăti pentru asumarea acestei responsabilităţi. Noi am început deja această pregătire. O să avem şi aici o discuţie şi cu partidele politice pentru că, cred eu, orice s-ar întâmpla după alegerile parlamentare vom avea un guvern asumat politic, deci de o majoritate din parlament, deci, într-un fel sau altul, partidele politice parlamentare îşi vor asuma şi guvernarea şi atunci pentru noi ar fi important să existe o anumită continuitate în modul de abordare, cel puţin a acestei echipe care să înceapă de pe acum să se pregătească pentru asumarea acestei responsabilităţi la nivel administrativ. Pentru a pregăti această problematică am decis reconstituirea, pentru că legal noi aveam această structură, acest comitet de afaceri europene la nivel guvernamental, care este condus de Secretarul de Stat pentru Afaceri Europene, domnul Cristian Bădescu, care vine după o lungă experienţă la Reprezentanţa României de la Bruxelles şi care conduce acest Comitet de Afaceri Europene în care fiecare minister este reprezentat la nivel de secretar de stat şi unde nu doar discutăm problematica europeană şi agenda europeană cotidiană, săptămânală, dar începem să pregătim şi ministerele din punct de vedere administrativ pentru ceea ce ar urma să se întâmple în anii care vin.
Acestea sunt cele câteva elemente pe care voiam să vi le spun şi care sper eu să fie utile şi pentru dezbaterea pe care Europuls s-a gândit să o organizeze astăzi şi pentru alte tipuri de dezbateri care ar putea fi organizate în perioada imediat următoare şi pentru care vă pot asigura, veţi avea tot sprijinul Guvernului, cel puţin atât cât eu asigur conducerea şi coordonarea acestui guvern.
Vă mulţumesc încă o dată, vă mulţumesc pentru invitaţie şi vă felicit pentru organizarea acestei întâlniri.

***

Conferinţă de presă a premierului Dacian Cioloş la cea de-a IV-a ediţie a Eurosfat

Ionuţ Cepraga (Fundaţia "Greenpeace"): Bună ziua! Întrebarea mea este pentru domnul premier Dacian Cioloş şi ofer încă de la început scuze participanţilor pentru această scurtă intervenţie off topic. Domnule premier, în decembrie aţi semnat...
Bogdan Deleanu: Ar trebui să vă ţineţi întrebările pe topicul acestei dezbateri; dacă se poate.
Ionuţ Cepraga: ...Hotărârea 960 din decembrie, care oferă Complexului Energetic Oltenia posibilitatea să exproprieze locuitorii satului Runcurel din Gorj fără niciun fel de negociere, oferindu-le acestora în schimb un euro pe metrul pătrat, sumă care nu le poate fi de ajuns pentru refacerea vieţii în altă localitate. Vă rog să îmi spuneţi ce mesaj aţi avea pentru aceste sute de oameni din Runcurel, care v-au solicitat în repetate rânduri revocarea Hotărârii 960/2015. Încă o dată, scuze!
Bogdan Deleanu: Haideţi să luăm şi alte întrebări şi, dacă se poate, să...
Dacian Cioloş: Hai să închei cu aceasta. Hotărârea de guvern respectivă e făcută în baza unei legi, care nu-i decisă de guvern, e decisă de parlament. Nu e nici prima, nici ultima dată când se aplică această lege pentru exploatări miniere - deci, asta pe de-o parte. Nu-i un abuz al guvernului, e aplicarea unei legi. Şi chiar mai mult: guvernul nu avea cum să facă altfel decât să aplice legea respectivă. Nu pot să negociezi anumite sume decât în limitele pe care ţi le permite legea, care e votată de parlament. Şi asta o să o repet până în pânzele albe, până când o să se înţeleagă că, chiar dacă guvernul înseamnă un executiv care e cel mai în faţă şi cel mai vizibil în aplicarea legilor, guvernul aplică legi care sunt decise de parlament şi care, în mod normal, sunt dezbătute înainte şi ar fi trebuit să fie şi discutate înainte. Şi atunci ar fi trebuit discutate lucrurile astea. Asta, pe de-o parte. Pe de altă parte, pentru astfel de situaţii, când e vorba de strămutări masive sau e vorba de a afecta dincolo de ceea ce legea permite şi ceea ce..., guvernul nu poate să facă mai mult decât să aplice legea. Nu are cum să dea mai mult, pentru că asta ar însemna un abuz. Dar ceea ce poate să facă guvernul şi ceea ce eu am cerut ministerelor de linie să facă - nu numai în acest caz, ci şi în alte situaţii unde comunităţi locale sunt afectate sau sunt sărăcite de anumite proiecte industriale -, este să începem să gândim, alături de comunităţile locale, programe de dezvoltare folosind atât fonduri europene cât şi fonduri din bugetul naţional. Pentru că dezvoltarea locală în situaţiii specifice nu poate să fie decisă doar de guvern şi problema nu poate să fie rezolvată doar prin compensări financiare. Lucrurile trebuie gândite mult mai complex. Şi e cazul şi în Valea Jiului, e cazul şi la Roşia Montană, şi în altă parte. În felul acesta vreau să tratăm lucrurile în lunile care vin. Aici, ministrul fondurilor europene, împreună cu ministrul economiei, cu ministrul dezvoltării regionale ştiu foarte bine ce au de făcut şi, imediat după alegerile locale, - pentru că în perioada asta de campanie electorală şi de precampanie n-avea niciun rost să discutăm cu autorităţile locale, pentru că au alte preocupări electorale -, intenţia mea este să începem un dialog cu autorităţile locale nou alese, cu un mandat de patru ani, pe mai multe subiecte, unde soluţiile pot veni de la guvern, dar implementarea lor depinde în mod implicit şi explicit de responsabilitatea autorităţilor locale. Deci, acesta e răspunsul pe care pot să vi-l dau pe acest subiect. Nu e vorba de indiferenţă, e vorba de aplicarea legii, dar pentru a trata problema dezvoltării dincolo de o compensare financiară, asta presupune o responsabilitate. Şi cu ocazia asta lansez şi un mesaj, pentru că suntem în campanie electorală şi sper ca locuitorii comunităţilor locale, ai comunelor, ai oraşelor ş.a.m.d., să trateze cu cea mai mare responsabilitate aceste alegeri, pentru că guvernul, oricare ar fi el, cu cei pe care locuitorii îi aleg, va trebui să discute şi să găsească soluţii. Şi atunci, cu atât mai mult, trebuie să aleagă oamenii în care într-adevăr au încredere şi oameni cărora să le dea într-adevăr prin vot legitimitatea de a discuta proiecte de dezvoltare locală atât cu guvernul, cât şi cu mediul conomic, pentru dezvoltarea unei comunităţi nu se face doar cu bani de la guvern, se face şi cu investiţii, şi aici guvernul - cel puţin, guvernul pe care îl conduc - va da tot concursul pentru a atrage şi investiţii româneşti sau străine. Dar asta presupune şi o implicare a colectivităţilor locale. Deci, dezvoltare locală înseamnă mai mult decât compensaţii, înseamnă şi o viziune la nivel local şi sper să vedem această viziune cât mai bine definită după alegeri. Dar, acum e momentul să discutăm într-adevăr de lucrurile acestea, nu doar în termenii aceștia de compensaţii. 
Vasile Rotaru: Bună dimineaţa. Vasile Rotaru, SNSPA. Domnule prim-ministru, are Guvernul României în acest moment o strategie concretă pentru preşedinţia din 2019 şi care ar fi trei teme prioritare pe care le-ar pune pe agenda UE în acest moment? Mulţumesc.
-: Să luăm încă două întrebări.
Tudor Brădăţan: Bună ziua. Mă numesc Tudor Brădăţean. Reprezint astăzi comunitatea De-Clic şi am aici o petiţie semnată de peste 4000 de cetăţeni pentru dumneavoastră, domnule Cioloş. Întrebarea acestor cetăţeni şi a mea este dacă, în contextul tratatelor pe care Uniunea Europeană le negociază în prezent cu Canada, respectiv SUA, România va aduce în discuţie problema vizelor impuse de aceste două ţări şi dacă, în eventualitatea în care Canada şi SUA vor fi în continuare ferme în menţinerea vizelor pentru cetăţenii români, dacă Guvernul României va fi şi el ferm şi va folosi un eventual drept de veto în cazul /ratificării acelor tratate/. Mulţumesc.
Vasile Porumbaru: Bună ziua. Numele meu este Vasile Porumbaru. Eu aş dori să vă întreb, domnule prim-ministru, legat de pachetul de legi de achiziţii publice care blochează accesarea fondurilor europene în România, ce aveţi de gând să faceţi în această direcţie, deoarece parlamentul, pentru a patra oară, a refuzat să-şi dea acordul? Și rugămintea noastră este că ar trebui o asumare a guvernului, printr-o hotărâre de guvern. 
Dacian Cioloş: Legat de strategia pentru preşedinţia 2019, eu sunt realist. Suntem un guvern care are un mandat până la sfârşitul anului, cel mult. Deci, nu pot eu să spun că strategia pe care guvernul acesta şi-o va asuma va fi strategia României pentru preşedinţia pe 2019. În schimb, înainte de a avea o strategie, e important să ai o dezbatere. Noi de prea multe ori am avut strategii, le-am decis, le-am aprobat, abia după aceea am organizat dezbaterile şi au rămas strategiile astea documente de sertar, care nu s-au aplicat niciodată, pentru că n-au reflectat anumite aşteptări. Ceea ce vrem noi să facem este să începem discuţia, dar mai mult decât să lansăm discuţia, să progresăm în discuţia pentru elaborarea unui concept de asumare a preşedinţiei, care să includă şi partea de pregătire administrativă, şi partea de pregătire conceptuală, şi partea de definire, de a începe să definim acele trei priorităţi care… Sigur, sunt trei priorităţi - avea dreptate doamna ambasador, dacă sunt mai multe, nu numai că nu mai ştie lumea de ele, dar nici nu o să ai timp să le promovezi, pentru că, în mod sigur, vor fi şi alte lucruri pe agenda de actualitate la momentul respectiv. Dar eu cred că putem pune în dezbatere mai multe teme, pentru că nu e vorba doar de consiliu, e vorba şi de parlament, e vorba şi de societatea civilă, sunt mai multe instanţe europene unde România poate să-şi folosească acest statut de asumare a preşedinţiei şi să pună în dezbatere anumite teme. Şi eu cred că, tocmai pentru că mai avem încă trei ani - ceea ce e şi mult, dar şi puţin - ceea ce putem noi face şi guvernul actual poate să-şi asume este să scoată la lumină cât mai multe teme. Aţi văzut, numai domnul /…/ a avut vreo cinci sau şase teme, dacă am numărat eu bine, pe care pe toate le-a considerat prioritare. Am citat şi eu câteva în intervenţia mea. Şi doamna Filote a avut câteva sugestii. Ei cred că tocmai exerciţiul ăsta trebuie să-l facem acum, anul ăsta, până la sfârşitul anului, în aşa fel încât guvernul care va veni după alegerile parlamentare… Deci, se instalează la sfârşitul lui 2016, începutul lui 2017, în mod normal, cu o stabilitate politică,  ar trebui să fie guvernul care să-şi asume şi preşedinţia, pe baza acestei discuţii, dezbateri cât mai active pe care noi s-o organizăm, guvernul actual, pornind de la cinci, şase, şapte, zece teme, pe care diferite categorii de actori le-ar considera importante, cu evidențierea argumentelor pro şi contra, vizavi şi de interesul celorlalte state - pentru că şi asta trebuie să înţelegem. Noi vom fi precedaţi de Austria şi vom fi succedaţi de Finlanda. Priorităţile noastre ar trebui să fie într-o anumită coerenţă şi cu ceea ce va vrea să facă Austria, şi cu ceea ce va vrea să facă Finlanda, dar şi cu ceea ce va avea pe agendă Comisia Europeană în momentul respectiv, cu atât mai mult cu cât vom prinde o bucată din sfârşitul mandatului Comisiei actuale şi o altă bucată din instalarea viitoarei Comisii. Deci, ceea ce putem noi face acum este de a pregăti în mod substanţial această strategie şi cele trei priorităţi, punând în dezbatere cele câteva teme care apărute deja, discutând despre avantaje, dezavantaje sau de argumente pro şi contra pentru anumite priorităţi, discutând în mod pragmatic de fezabilitatea unora. Pentru că noi putem să le considerăm pe unele ca fiind importante, dar, în contextul politico-instituţional din al doilea semestru 2019, putem să ajungem la concluzia că nu avem nici o şansă să progresăm pe un astfel de subiect, din motivele pe care vi le-am spus. Vom avea un nou parlament, vom avea o Comisie în proces de schimbare. Noi înşine, în România, nu uitaţi că, dacă lucrurile merg aşa cum sunt acum planificate, la sfârşitul lui 2019 vom avea alegeri prezidenţiale - alegerea preşedintelui României. Deci vom avea o bucată din preşedinţia noastră în campanie electorală. Așa încât trebuie să fim realişti, pragmatici, şi să vedem ce putem într-adevăr să ne asumăm. Asta vă pot asigura că facem. Începem pregătirea instituţională, începem pregătirea administrativă, începem pregătirea conceptuală şi punem în dezbatere teme care, din punctul nostru de vedere, au legitimitate ca priorităţi pentru noi şi alte teme, care pot veni din alte părţi, alte instituţii sau din societatea civilă, în aşa fel, încât, până la sfârşitul anului, să putem pregăti pentru guvernul care vine şi pentru parlamentul care vine un fel de raport sau o sinteză a acestor discuţii şi să fie un punct de plecare pentru decizii instituţionale pentru viitorul guvern şi viitorul parlament. Cred că ar trebui să fie lucruri asumate şi la nivel politic, nu doar la nivel guvernamental, inclusiv la nivelul preşedintelui, pentru că, să  nu uităm, în structura constituţională a noastră preşedintele este cel care participă la Consiliul European şi, deci, în mod normal, preşedintele ar fi cel care ar avea un cuvânt cu greutate în Consiliul European, acolo unde se dau anumite direcţii, inclusiv legate de priorităţi. 
Legat de tratatele comerciale cu Canada şi Statele Unite şi cu vizele. Aici, suntem în două situaţii diferite. Cu Canada am finalizat deja negocierile şi, în momentul în care s-au finalizat negocierile, a fost un agreement cu Canada. Canada şi-a luat un angajament inclusiv vizavi de eliminarea vizelor turistice pentru România şi Bulgaria, în sensul ca, dacă ţin eu bine minte, până la momentul ratificării Tratatului de liber schimb, cuprinzător şi aprofundat această problemă să fie rezolvată. Și cu regret constat că nu suntem în situaţia respectivă. Aici am spus-o foarte ferm. Am avut o discuţie şi cu preşedintele Juncker, şi cu comisarul Malmström - care nu este direct responsabilă de chestiunea vizelor, pentru că ea negociază tratatele comerciale. Dar a fost o înţelegere cu Canada şi eu, ca  prim-ministru al unui stat membru, consider că UE - şi Comisia Europeană, care reprezintă UE - trebuie să fie foarte fermă în relaţia cu Canada, pentru ca partenerii noştri să-şi respecte angajamentele. Şi chiar dacă nu există o legătură formală între chestiunea vizelor şi chestiunea ratificării şi adoptării acestui tratat de liber schimb, eu au transmis deja la Bruxelles că România va folosi toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a convinge şi Canada, şi Comisia Europeană că nişte angajamente trebuie respectate. România şi Bulgaria trebuie să fie tratate de către Comisia Europeană ca orice alt stat membru, mai ales atunci când este vorba despre susţinerea intereselor României, care trebuie să fie şi interesele UE. Deci, da, România, şi eu ca prim-ministru vom folosi toate instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Sper să nu fie cazul. Suntem în discuţii intense cu Canada și cu guvernul canadian pentru a încerca să găsim soluţii. Se evocă încă anumite subiecte şi anumite teme tehnice. Guvernul României consideră că atâta timp cât Comisia Europeană a afirmat deja că România este pregătită să adere la Schengen, și cât timp protecţia la frontiere si chestiunile legate de migraţie sunt sub control din punct de vedere tehnic, nu ar trebui să existe alte argumente şi alte motivaţii tehnice care să întârzie această decizie în Canada.  Eu sper şi aproape că aş spune că sunt convins că vom găsi o soluţie şi că vom găsi un consens la această chestiune care, încă o dată, este un angajament pe care Canada și l-a luat acum câţiva ani. Cu SUA este altceva. Tratatul comercial şi de liber schimb este încă în negociere. România face eforturi pentru a îndeplini condiţiile pentru Visa Waver. Eu sper ca şi acolo lucrurile să progreseze. Știu că pe acest subiect legat de Canada, europarlamentarii români sunt foarte activi şi vom rămâne, cum v-am spus, foarte activi până la capăt, pentru că este vorba despre un drept pe care îl avem în calitate de stat membru, nu cerem un favor. Legat de pachetul de legi privind achiziţiile publice, eu am anunţat parlamentul încă de săptămâna trecută că săptămâna aceasta avem intenţia să mergem la vot în parlament, cu tot guvernul, tocmai pentru a susţine importanţa celor două legi care sunt acum pe agenda parlamentului pentru vot. Subliniez, discuţiile s-au finalizat (toate discuţiile), negocierile pe amendamente sunt finalizate, conţinutul proiectelor de legi şi pentru achiziţii publice şi Ordonanţa nr. 109 privind guvernanţa corporativă.  Îmbunătăţirea managementului companiilor de stat este o altă prioritate pentru guvern. Textele sunt finalizate. Este vorba doar despre un vot procedural în plen. S-a amânat de mai multe ori acest vot în plen pentru că nu a fost cvorum. Eu l-am anunţat pe preşedintele Camerei şi pe coordonatorul grupurilor politice că şi săptămâna viitoare guvernul are intenţia să asiste la acest vot, sperând că va exista o majoritate, un cvorum pentru vot şi o majoritate pentru vot. Dacă nu, sigur că guvernul ia în calcul inclusiv o asumare a unei decizii la nivel de guvern pentru aplicarea acestor legi care sunt nu doar condiţionalităţi pentru a avea acces la fondurile europene, dar sunt legi importante şi pentru reformele la care noi ne-am angajat, nu doar noi, ca guvern, dar şi noi, ca ţară. Sper să existe înţelepciune din partea parlamentului şi acesta să înţeleagă că aici este vorba despre un vot important, nu doar pentru ce are de făcut guvernul, ci important pentru foarte multe sectoare din economia României.
-: Vă mulţumesc, domnule prim-ministru!

 

 



 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei

  • Galerie foto

    Galerie foto

    Fotografii de la evenimentele şi activităţile publice la care participă prim-ministrul și cele de la Palatul Victoria

    Află mai multe
  • Comunicate de presă

    Comunicate de presă

    Cele mai recente comunicate de presă referitoare la activitățile desfășurate de prim-ministru şi de cabinetul Guvernului.

    Află mai multe
  • Guvernare

    Guvernare

    Situația politică dificilă cu care România se confruntă astăzi impune promovarea unui program de guvernare cu obiective pe termen scurt care să pregătească reformele necesare pentru modernizarea României în spirit european.

    Află mai multe
  • Posturi vacante

    Posturi vacante

    Lista posturilor vacante de funcționar public din cadrul autorităților și instituțiilor publice din România.

    Află mai multe
  • Cabinetul de miniștri

    Cabinetul de miniștri

    Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale.

    Află mai multe