Actualitate

Marți, 12 Octombrie 2021

Participarea miniștrilor Muncii, Raluca Turcan, și Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, la evenimentul de lansare a studiului “Costul educației: Investiție, randament, impact”, realizat la solicitarea Fundației World Vision România, de către Deloitte România

Galerie foto

[Check against delivery]

Sorin Cîmpeanu: Bună ziua! Vă mulţumesc pentru invitație. Este un eveniment extrem de important pentru că transmite acel mesaj pe care şi eu, şi Ministerul Educaţiei îl transmitem în permanență: o educație de calitate fără resurse este imposibil de imaginat. Pe de altă parte, nu noi, ci OECD a spus că România îşi va atinge țintele de dezvoltare socio-economică doar atunci când va reuși să ridice nivelul de educație al tuturor. Acest lucru este o recunoaștere a faptului că principala problemă a sistemului de educație din România, dincolo de multe alte probleme cunoscute, este echitatea, este accesul la o educație de calitate pentru toţi. Sigur, nu neglijăm problema de performanță, nu neglijăm nivelul de adaptare la cerințele mediului socio-economic, la așteptările societății, nu neglijăm decalajele din ce în ce mai mari din perspectiva vitezei de dezvoltare şi de adaptare a sistemelor de educaţie la evoluțiile tehnologice şi la evoluțiile societății. Mulţumesc! Provocarea a venit din din ambele părţi. Aş vrea să vă spun că nu ştiu că se transmite. Poate nu mă pricep la multe lucruri, dar la cifre mă pricep. Afirm lucrul acesta cât se poate de clar şi atunci când îmi voi căuta o modalitate de a sprijini sistemul de educație, altele decât cele pe care le am acum, cred că o să-mi ofer serviciile World Vision pentru aceste studii, pentru a prezenta cu claritate şi cu dovezi cifrele: 2,5% din PIB, cât a fost avansat în studiu, nu este îndeajuns. Nu este îndeajuns nici măcar 3,64% din PIB, care este valoarea reală a investițiilor în educaţie, în anul 2021. S-ar putea să nu fie de ajuns nici 4,6% din PIB, cât este ţinta pe termen scurt de investiţii în educaţie a României, țintă asumată prin Programul ”Romania educată”. Este vorba de media alocărilor pentru educaţie în UE, 4,7% din PIB. O să vă explic de ce. În România, finanţarea educaţiei se face pe mai multe căi. Ne focusăm pe bugetul Ministerului Educaţiei. Bugetul Ministerului Educaţiei este, într-adevăr, 2,55% din PIB. Este o raportare falsă. Ştiţi cât era bugetul Ministerului Educaţiei din PIB, în urmă cu 3 ani? 0,56%. 0.56%, nu 2,55% pentru simplul motiv pentru că finanţarea salariilor profesorilor din învățământul, angajaților din învățământul pre-universitar nu trecea prin bugetul Ministerului Educaţiei, ci era plătit direct de autorităţile locale prin cote defalcate de TVA. Deci, în primul rând, nu avem cea mai mică alocare pentru educaţie din ultimii 30 de ani, ci suntem exact ca la Radio Erevan, avem cea mai mare alocare din ultimii 30 de ani atât în valoare absolută, cât şi procentual. Asta nu înseamnă că este suficient. Am început prin a spune că este nevoie de mult mai mult şi în timpul pe care îl am la dispoziție o să încerc să detaliez sintetic. De ce spun ca e cea mai mare alocare din ultimii 30 de ani? O să vă pun la dispoziție bugetul educaţiei, începând din anul 2005, când aveam, o să vă dau valorile în euro, aveam 2,75 miliarde de euro, procentual aveam 3,5% din PIB. Maximum procentual a fost înregistrat în anul 2008, 4,24% din PIB, doar că în valoare absolută acest 4,24 însemna 6 miliarde de euro. În anul 2021, bugetul educaţiei este peste 8 miliarde de euro. A crescut din 2005 până în 2021 de la 2,75 miliarde de euro la peste 8 miliarde de euro. Nu există în niciunul din anii anteriori un buget care să fie mai mare de 8 miliarde de euro, deci e cel mai mare din ultimii 30 de ani, în valoare absolută. De asemenea, procentual este cel mai mare din ultimii 12 ani, 3,64% din PIB. Am început cu 3,55% din PIB, acest an 2021 şi, după rectificări şi alocări suplimentare, mai mult sau mai puţin observate, am ajuns la 3,64% din PIB. În anul 2020, am avut 3,6, în anul 2019 am avut 3,44, în 2018 - 3,06, în 2017 - 2,86-2,85, 3,24 am avut în anul 2015, 3,09 în 2014, deci vă puteți uita pe cifre, vi le pun la dispoziție. Deci procentual este cel mai mare buget al educaţiei din ultimii 12 ani, în valoare absolută este cel mai mare buget al educaţiei în ultimii 30 de ani. Aceasta este situaţia şi cifrele pe care vi le prezint sunt cifrele oficiale, garantate de Ministerul de Finanţe, garantate de cele mai autorizate surse, inclusiv Institutul Naţional de Statistică şi cu voia dumneavoastră garantate şi de către cel care, interimarul care ocupă poziția de ministru al educaţiei. Odată ce am clarificat acest lucru, haideți să vă explic diferența. Peste bugetul Ministerului Educaţiei, spre exemplu, avem bugetul de burse pentru elevi, care nu intră în bugetul Ministerului Educaţiei, dar sunteți de acord cu mine că este o investiţie în educaţie, o investiţie serioasă în educaţie. În anul 2020, bugetul burselor elevilor din toată România era 270 de milioane de lei. Anul acesta este 540 de milioane de lei, dublu. Am inițiat recent o Hotărâre de Guvern prin care, în anul 2022, bugetul pentru bursele elevilor va fi peste 1 miliard de lei, 1,31 miliarde de lei. Este o componentă importantă care nu trece prin bugetul Ministerului Educației, care nu intră în acei 2,5% din PIB. Cheltuielile pentru bunuri și servicii, și pentru pregătirea profesională pentru fiecare elev din România care se adaugă peste costul standard per elev, în valoare de 6.111 lei destinat cheltuielilor salariale, avem o componentă dedicată cheltuielilor cu bunuri și servicii. Această componentă, iarăși nu trece prin bugetul Ministerului Educației, merge de la autorități locale din cotele defalcate de TVA. Anul acesta am avut o creștere majoră semnificativă pentru început a acestui cost care ține seama de diferențele dintre urban și rural, pentru că această creștere a fost direcționată mai ales către mediul rural, acolo unde situația ne arată că sunt școli în care sunt cinci, șase, șapte, opt, nouă elevi în clasă pentru că nu sunt mai mulți. Şi atâta vreme cât vom finanța învățământul pre-universitar exclusiv prin finanțare per elev, în acea clasă o să avem o finanțare de patru, cinci, poate chiar de șase ori mai mică decât finanțarea unei clase din mediul urban, cheltuielile fiind aceleași. Care este soluția? Schimbarea sistemului de finanțare în învățământul pre-universitar printr-o combinare între costul per elev și costul per formațiune. E de datoria noastră să clarificăm în așa fel încât să nu naștem abuzuri, dar să facem ceva concret pentru finanțarea mediului rural în care învață aproape jumătate din elevii României. Este un exemplu de soluție. În învățământ universitar sigur că trebuie schimbat sistemul de finanțare, pentru că este un deficit de resursă umană din perspectiva cadrelor didactice. Pentru a atrage tineri pentru cariera didactică este nevoie de o salarizare atractivă. Până la salarizare atractivă e nevoie de o finanțare mai atractivă a universităților pentru a forma profesori, deci, o finanțare privilegiată pentru cariera didactică, alături de o finanțare privilegiată a statului român pentru domeniul IT, spre exemplu, și alte domenii care contribuie într-adevăr la dezvoltarea României. Aceste lucruri se vor întâmpla. Aceste lucruri sunt prinse în proiectul "România educată", sunt prinse în memorandumul pe care guvernul l-a adoptat cu privire la implementarea "România educată" și se vor întâmpla. Nu se pot rezolva de azi pe mâine. Toate problemele cronice ale sistemului de educație peste care s-au suprapus problemele generate de criză. Dar vă asigur că avem în vedere toată aceste lucruri începând poate cu finanțarea, cu investiția în educație, pentru că, îndrăznesc să vă reamintesc, nu demult, în Planul Național de Redresare și Reziliență aveam un miliard de euro destinați educaţiei. Odată cu o finalizarea proiectului ”România educată” și cu apariția unui segment dedicat finanțării ”România educată” prin PNRR, investițiile în educație, și deja fac obiectul unei asumări între România și Comisia Europeană, au crescut de la 1 la 3,6 miliarde de euro. Acest lucru se transformă într-o oportunitate fără precedent pentru finanțarea educației pentru că aceşti 3,6 miliarde de euro, în măsura în care vom avea înțelepciunea și puterea de a-i gestiona așa cum ne dorim cu toții, se vor adăuga bugetului național, care deja este în creștere, și să vor adăuga fondurilor europene clasice să spun, Fondul Social European. Important este să putem să facem într-o manieră coerentă această investiție în educație, pentru că repet, dincolo de bugetul național și fondurile europene clasice avem și această oportunitate. Şi îmi place să spun că, din perspectiva investițiilor în educație, cel care ocupă în această perioadă poziția de ministru al educației, dacă nu va face ce trebuie pentru investiții în educație, nu va avea nici măcar scuza pe care ultimii 30 de miniştri ai educației au avut-o până acum. Nu au avut resurse financiare. Este un lucru care te obligă. Aș vrea să vă mai dau un exemplu. Am vorbit de bursele pentru elevi. Predarea online a distorsionat - știu că supără afirmația asta, dar eu o realitate bazată întotdeauna pe cifre - a distorsionat foarte mult rezultatele elevilor. 53% dintre elevi au obținut medii atât de mari, de top, încât ar fi trebuit, pe sistemul din anii precedenți, să-i încadrăm în elevi de top, care să primească bursă de merit. Dacă cineva mă poate convinge, ne poate convinge că învățământul din România este atât de performant încât 53% din elevi sunt de top înseamnă că nu mai avem nici o problemă în sistemul de educație. Este fără doar și poate o realitate falsă, pe care trebuie să avem curajul să o recunoaștem. Drept urmare am decis la nivelul guvernului ca bursele să crească semnificativ. Deci, în primul rând e vorba de un buget de patru ori mai mare în 2022 față de 2020, dar și la nivel individual cuantumul minim să crească de la 100 la 500 de lei, de cinci ori pentru bursa de performanță, acea bursă destinată elevilor cu rezultate în concursuri naționale, olimpiade, să crească de la 100 la 200 de lei bursa de merit. Aș vrea să vă spun că după mediile anului școlar 2020 - 2021, 753.000 de elevi aveau peste 8,50, dintre care 346.000 peste 9,50. Deci, în această situație, peste 9,50 merit, ar trebui să ia bursă 346.000 de elevi. Eu cred că e un procent care justifică titulatura de bursă de merit la limită; sunt cam mulți, dacă nu dorim să inversăm scara de valori și inversarea valorilor cred că nu face bine nimănui. Am pus accentul pe bursa socială, mai importantă în această perioadă pentru elevi decât în alte perioade, întotdeauna este importantă, și atunci am propus și dublarea cuantumului minim al bursei sociale de la 100 la 200 de lei. Iar în ceea ce privește bursa de studiu ea poate fi obținută de la nota 7 sau 7,50, vom vedea. Suntem în discuții pe acest palier, și, de asemenea, va avea o creștere de 50%.

Toate aceste burse care înregistrează creșteri semnificative pentru început, pentru că ele vor trebui să crească încă și mai mult, se vor acorda cu o condiție de bază: maximum 10 absențe nemotivate per semestru. Este o modalitate prin care intenționăm să avem o politică cât se poate de clară și de eficientă pentru reducerea abandonului școlar. Pentru a putea să acumulezi competențe avem o primă condiție: să mergi la școală. Iar creșterea masivă, semnificativă a acestor cuantumuri minime ale burselor dorim să fie un instrument serios în sprijinul prezenței la școală și frecvenței la școală, practic, în sprijinul reducerii abandonului. Haideți să facem un mic exercițiu: o familie cu mai mulți copii care conștientizează - a, și bursa socială poate fi cumulată cu orice altă categorie de bursă  - care conștientizează că pentru fiecare copil poate obține 5, 6, 7, 800 de lei pe lună bursă şi se înmulțește cu numărul de copii pe care îi trimite la şcoală, s-ar putea să înceapă să devină atât de atractiv încât părinții vor insista să meargă copiii la şcoală. Este un mic exemplu dintr-o serie de instrumente pe care dorim să le punem în aplicare nu numai la nivelul Ministerului Educaţiei, ci şi la nivelul Ministerului Muncii şi apreciez foarte mult întâlnirea pe care am avut-o cu ministrul muncii, săptămâna trecută, şi cu sindicatele din educaţie, prin care am agreat de comun acord că susținem o salarizare atractivă în educaţie, susținem, de asemenea, importanța preluării creșelor în sistemul de educaţie, lucru care iarăşi s-a întâmplat şi lucru care ar trebui să fie adăugat în studiul dumneavoastră, pentru că alături de costul standard per elev, 6.111 lei pe an şi elev pentru salarii, de costul standard per preșcolar, copil în grădiniță, care este de 7.431 de lei per copil în grădiniță cu program prelungit şi variază între 4.000 şi 4.500 de lei per copil în grădiniță, pentru grădinițe cu program normal, v-am dat aceste valori nu întâmplător, a apărut pentru prima oară şi costul standard per copil în creșă, care este 15.000 de lei. Comparațiile cu 4.000, cu 4.500, cu 7.431 program prelungit grădiniță şi 6.111 lei, deci este 15.000 de lei. Semnificația unei astfel de abordări este foarte clară: este mai ușor să construiești corect de la bun început, decât să intervii ulterior cu tot felul de măsuri remediale mai mult sau mai puţin eficiente. 

Aş vrea să închei - îmi cer scuze că nu am reușit să sintetizez mai bine - cu prioritățile pe care "România educată" le are şi care vor fi finanțate în PNRR. Mă opresc la o singură prioritate, aceea a susținerii învățământului profesional în forma lui cea mai bună de organizare, învățământul dual care se face în parteneriat între şcoală şi agenţi economici. Există 338 de milioane de euro pentru finanţarea a cel puţin zece campusuri pentru învăţământ dual. Acolo unde agentul economic există şi doreşte să intre în parteneriat cu școala, învățământul dual este soluția câștigătoare. Acolo unde agentul economic şi din păcate avem zone de dezvoltare în România în care nu există agenţi economici suficient de puternici pentru a intra în parteneriat cu școala, învățământul profesional trebuie să rămână o responsabilitate a statului, unde nu există sau nu doreşte să intre în parteneriat cu şcoala. Pentru a dori să intre în parteneriat cu şcoala, în PNRR avem această finanţare, care este atractivă, zic eu, 33 de milioane de euro, în medie, pentru un campus de învăţământ dual, în care vom avea şcoala, vom avea agentul/agenții economici şi vom avea în premieră şi o universitate, care va trebui să fie cel puţin una în acest parteneriat. De ce? Pentru a putea continua învățământul profesional dual sau nu şi la nivel universitar, pentru a avea o rută completă, care să nu fie o poartă închisă în faţa elevilor, să le poată permite accesul inclusiv spre învățământul universitar organizat în sistem dual atunci când ei decid să aleagă această rută profesională. Şi închei prin a spune că învățământul profesional va fi, dincolo de toate eforturile noastre de reglementare şi de susținere a învățământului profesional, în forma lui cea mai bună de organizare, învăţământ dual, va putea să aibă succes doar atunci când el va fi o soluție şi pentru copilul tău, nu numai pentru copiii altora. Nu vreau să spun că avem printre problemele cronice şi o problemă de ipocrizie în sistemul de educaţie. Mulţumesc pentru această oportunitate de a mă concentra pe partea de investiţii în educaţie, dar investițiile trebuie să fie făcute pentru obiective. Avem în lucru programul de implementare a proiectului "România educată" cu o întârziere pe care, în calitate de ministru al educaţiei, am asumat-o, întârziere care a fost decisă în urma alegerii între două variante: a avea pe repede înainte un program, care să nu acopere așteptările societății, deși avem aceste oportunități de finanţare, dar să-l avem la timp, şi a avea un program de implementare, care să fie rodul consultării cu toţi cei îndreptățiți să se pronunțe, inclusiv cu partidele politice, şi care să poată fi susținut de noi toţi în vederea investițiilor în educaţie. Am ales cea de-a doua variantă, cu costurile personale pe care le asum pentru întârziere. Programul de implementare cuprinde obiectivele strategice din "România educată" şi măsurile necesare pentru îndeplinirea acestor obiective. În proiectul de HG este o precizare foarte importantă, măsurile nu sunt numai acelea din HG, este o ușă deschisă din dezbateri și orice măsură va rezulta ca fiind necesară în vederea îndeplinirii obiectivelor va putea să fie adăugată. Dincolo de măsuri vom avea acțiunile specifice, vom avea termenele, bugetele, iată, bugetele necesare și, desigur, și termenele de realizare. Acest proces trebuie să fie abordat cu maximă răspundere - acum chiar închei - din cauză că timpul și societatea nu mai au răbdare cu noi, pe bună dreptate, așteptările sunt foarte mari, din cauză că avem aceste oportunități și de finanțare, din cauză că am ajuns la un nivel minim şi dacă nu vom reuși acum să redresăm sistemul de educație mă tem că acel obiectiv socio-economic de dezvoltare a României este puternic periclitat, pentru că fără educație nu vom putea face nimic, nici prosperitate, nici securitate și vedeți nici siguranță sanitară nu putem să avem fără educație. Mulțumesc, încă o dată!

 

Raluca Turcan: Bună ziua tuturor! Stimate gazde, stimați participanți am acceptat din prima discuție pe care am avut-o cu doamna Mihaela Nabar să mă alătur demersului dumneavoastră de a discuta rezultatele acestui studiu. Pentru că fiecare cifră pe care dvs. o prezenți acolo are în spate un destin, un destin care pe mine, ca ministru al muncii, mă provoacă în fiecare zi și mă provoacă în prezent /.../. De aceea, poate că nu e total întâmplător, ca după ce mulți ani de zile cât am fost în serviciul public și m-am ocupat de partea de educație, cu prioritate pe lucruri care se întâmplă - și mă refer la finanțarea pe elev, mă refer la predare și evaluare transdisciplinare, la întărirea învățământului profesional, la alimentație sănătoasă în școală și diversificată - am acum ocazia să lucrez în completarea sistemului de educație, dar în același timp să și gestionez probleme pentru ca în sistemul de educație să intre cât mai mulți copii. Vedeți dumneavoastră, Ministerul Muncii este undeva înaintea sistemului de educație, prin sistemul de educație și suport pentru toți cei care trebuie să aibă grijă de copii și să îi susțină în sistemul de educație. Şi atunci, la aceste provocări complexe, dacă nu ai o viziune despre ceea ce trebuie să se întâmple riști să te pierzi în foarte multe detalii. Iar dacă tot subiectul principal a fost finanțarea educației, vă spun din punctul meu de vedere: finanțarea educației nu poate fi privită separat de calitate și echitate în educație, pentru că altfel ne uităm doar la cifre, care sunt din ce în ce mai bune. Problema este: acele cifre se dispersează în societate echitabil? Reprezintă la modul real sprijin pentru cei care participă la întregul sistem de educație? Dacă mă uit la partea de asistență socială și la aceste nivele pe care vi le-am spus înainte de sistemul de educație - suport pe sistemul de educație și post-sistemul de educație - pot să confirm și să întăresc ideea că există un clivaj uriaș între ceea ce se pregătește în sistemul de educație și ceea ce iese din sistemul de educație. Este o fractură între ceea ce se predă și ceea ce așteaptă piața muncii. De aceea, în parteneriat cu ministrul educației, unul dintre proiectele prioritare pe care le-am avut și înainte, și îl am și acum, este întărirea învățământului profesional, care să nu mai fi văzut ca debușeu pentru nereușită, ci pur și simplu un culoar pe care poți să mergi și să ai în perspectivă așteptarea unei profesii bine plătite, fără să mergi pe calea academică. De asemenea, pentru cei care urmează calea academică, parteneriatul între mediul de afaceri şi sistemul universitar este vital. Pentru că rişti ca, uneori, din această preocupare de menţinere a catedrelor de materii de studii şi aşa mai departe, de sisteme de evaluare, să vezi că mediul de afaceri nu primeşte ceea ce are nevoie la modul real pentru a-şi dezvolta investiţiile. Şi eu afirm lucrurile acestea nu doar pentru că m-a preocupat partea de educaţie, că am gestionat ca vicepremier şi legătura dintre educaţie şi piaţa muncii, ci şi pentru că în acest mandat am stat de vorbă cu mii de angajatori şi angajaţi, tocmai pentru a vedea cum orice investiţie în educaţie, mai mică sau mai mare, într-un final ajunge în piaţa muncii şi piaţa muncii ajunge, la rândul ei, să fie din ce în ce mai bine plătită, mai atractivă şi mai competitivă. Am avut o perioadă în care România a beneficiat de avantaj competitiv prin plata forţei de muncă. Adică forţă de muncă ieftină, veneau investitorii, dezvoltau mai multe locuri de muncă şi, în felul acesta, câştiga toată lumea, iar oamenii care nu erau adpataţi, să spunem, pentru competiţia internaţională îşi găseau loc de muncă în ţară, veneau investiţii şi România supravieţuia din punct de vedere economic. Ei, acum, această competiţie globală şi costul din ce în ce mai ridicat al forţei de muncă, pe bună dreptate necesar, face ca România să nu mai poată fi satisfăcută cu locuri de muncă prost plătite şi /să nu mai fie/ pol de investiţie în care forţa de muncă slab plătită devine avantaj. De aceea, şi în acest mandat am susţinut locuri de muncă din ce în ce mai bine plătite. Dinolo de creşterea gradului de ocupare, locurile de muncă trebuie să fie din ce în ce mai bine plătite, pentru că altfel ai migraţia forţei de muncă, ai o slabă performanţă, pentru că oamenii nu sunt motivaţi, şi ai o fluctuaţie a forţei de muncă care pune în pericol angajatorii.

Aş vrea să mai expun un lucru. Cine intră în sistemul de educaţie? Intră copii care au şanse diferite şi acces diferit la sistemul de educaţie. Un copil ajunge, la rândul lui, susţinător de familie în viață activă sau în afara pieții muncii și, ulterior, o persoană vârstnică /.../. Deci, dacă noi nu ne dozăm bine eforturile acum, exact cum demonstrează și studiul dumneavoastră, ajungem ca toate cheltuielile sociale să fie din ce în ce mai împovărătoare. În mandatul de ministru al muncii, partea de ocupare este pilon principal, pentru că altfel eu nu pot să susțin pe termen lung, coerent și consecvent, toate celelalte cheltuieli cu asistența socială, șomajul și partea de pensii, plus salarizarea în sistemul public. Acestea sunt toate cheltuieli și presiuni, pe care, dacă nu te concentrezi pe ocupare, nu ai cum să le suporți la modul credibil. Poți doar să blufezi în perioade electorale, poți doar să blufezi în dezbaterile publice, dar la modul credibil de sustenabilitate nu ai cum, dacă nu te concentrezi pe locuri de muncă și investiții. Ca atare, ce am făcut noi pentru această componentă extrem de importantă? Studiul dumneavoastră arată foarte curat faptul că o persoană cu studii primare, gimnaziale, ajunge să câștige mult mai puțin și, evident, și beneficiul și statului și familiei este mic, în comparație cu o persoană absolventă de studii superioare. Şi atunci, în parteneriat cu Ministerul Educației, una dintre primele măsuri pe care le-am căutat a fost pentru cei care sunt în asistență socială, dar pot munci, însă nu au nivelul de educație necesar pentru a intra pe piața muncii, să oferim posibilitatea de cursuri, a doua șansă, să le plătim transportul, să prelungim asistența socială pentru încă șase luni pentru cei care își găsesc loc de muncă, astfel încât să fie în permanență încurajați să intre pe piața muncii. Asistența socială a fost privită ani la rând, din nefericire, doar printr-o lupă politicianistă, ca un rezervor de manipulare, și în nici un caz ca o situație care trebuie gestionată corect, în sensul în care să dai sprijin celor care, într-adevăr, nu pot să se dezvolte singuri și să îi încurajezi să iasă din asistență socială pe cei care pot să își ia viața în propriile mâini. Așa mi-am început mandatul de ministru al muncii, cu o radiografie pe asistența socială în România. Şi ce să vezi? Şi ajungem la prima problemă: cei mai vulnerabili sunt cei cu vârsta de 65+ de ani, deci vârstnici, eventual cu dizabilități, și copiii din familii monoparentale sau din familii cu foarte mulți copii. Acei copii intră în sistemul de educaţie. Întrebarea este: resursele pe care noi le vedem pentru copii sau pentru sistemul de educaţie în general ajung la toţi acei copii? Răspunsul meu, ca ministru al muncii, este că nu! De aceea, pe fonduri europene, pe partea de incluziune şi dezvoltare socială, pe partea de parteneriat în servicii sociale cu societatea civilă, încercăm să dezvoltăm programe de sprijin pentru copiii din comunităţi dezavantajate, din nuclee de sărăcie acută. Şi România are nuclee de sărăcie acută. Mergând mai departe, cei din asistenţa socială au primit acest ghidaj din partea noastră. Întrebarea este, evident pentru toată lumea, pentru ce se pregătesc? Atât timp cât nu ai un anumit nivel de educaţie, pregătirea ta nu poate să fie decât pe un nivel de calificare mic sau mediu? Aici pregătim deja dezvoltarea unei platforme în care tot ceea ce înseamnă calificare redusă sau medie să fie cuantificată la nivel national, iar  cursurile pe care o agenţie din subordine, dar care până acum nu şi-a dovedit menirea, ANOFM, să fie focalizat pe aceste cursuri de pregătire cu un nivel de calificare redus. Dupa aceea, aceste cursuri de calificare pe care noi le oferim prin ANOFM trebuie adapatate noilor cerinţe de pe piaţa muncii. Exact ce spuneaţi şi dumneavoastră şi ceea ce am spus şi eu la început, România se dezvoltă, intră într-o competiţie internaţională, nu mai poţi să mergi doar cu dulgheri şi cu tâmplari, cu toate că sunt meserii foarte bine plătite în străinătate. Dar apar meserii ale viitorului pe care dacă noi nu le acceptăm şi nu le pregătim, o să ne prindă viitorul nepregătiţi. Vreau să vă dau nişte cifre aici: în ceea ce priveşte competenţele digitale ale tinerilor între 16 şi 24 de ani, România se află la 56% faţă de media europeană de 80%, iar la nivelul întregii populaţii competenţele digitale sunt de 10%, în timp ce, la nivel European, sunt de 33%. Ei, asta înseamnă meserii noi, calificări noi, pe care noi începem să le pregătim prin actualizarea Codului Ocupațiilor din România, unde deja am identificat aproximativ 100 de meserii noi, din care 50 de ocupații vin să răspundă evoluțiilor din domeniile IT și digitalizare. De exemplu: analist de testare software, auditor de securitate cibernetică, investigații digitale, expert în securitate cibernetică, sunt meserii noi, iar pe altele care nu se mai folosesc de cel puțin nouă ani de zile, le scoatem din Codul Ocupațiilor, pentru că nu are rost să focalizezi resurse pe lucruri care nu mai au legătură cu piața muncii. Aș vrea să închei spunându-vă că noi mai avem o provocare uriașă, și anume: dacă educația este cu o calitate scăzută, atunci oamenii care nu reușesc, prin sprijinul companiilor, al organizațiilor non-guvernamentale, al familiilor, ajung să meargă spre șomaj, spre asistență socială sau dacă intră pe piața muncii să aibă o salarizare slabă, să aibă un comportament slab în raport cu angajatorii, pentru că nu își pot negocia contractul de muncă, ajung să accepte plata la gri sau plata chiar la negru, pentru că nu au această forță în raport cu angajatorul, din cauza proastei educații sau lipsei de educație și a slabelor calificări. Ce este mai grav este migrația forței de muncă, România confruntându-se cu flagelul pe care îl conștientizăm cu toții, de migrațiune a forței de muncă. La aceste vulnerabilități cronice pe care am ajuns să le avem în aceste două domenii cheie, sistemul de educație și piața muncii, doar o conexiune reală între piața muncii și sistemul de educație ne poate ajuta. Am spus de întărirea învățământului profesional dual, am vorbit despre partea de calificări, care trebuie să fie în permanență la nivelul cerințelor angajatorilor, dar nu mai puțin important este unde se întâlnesc aceste așteptări - cei care vor să intre în piața muncii și cei care au nevoie de forță de muncă. Vreau să știți că în momentul de față în România avem o solicitare de aproximativ 480.000 de locuri de muncă, avem șomeri înregistrați, indemnizați sau neindemnizați, aproximativ 263.000 ceea ce înseamnă că undeva, dincolo de faptul că șomerii nu au toate pregătirile necesare pentru a intra pe piața muncii, există un gol de 200.000 de oameni de care mediul de afaceri, spațiul antreprenorial are nevoie, dar nu îi găsește. Aici am venit cu o propunere de creștere a contingentului, pentru că așa cum și România a fost resursă de forță de muncă pentru alte țări, ajungem să beneficiem de forță de muncă din țări din spațiul non-european, inclusiv prin simplificarea procedurilor pentru aducerea de lucrători din spațiul non-european. Închei, spunându-vă că fiecare zi contează şi așa cum am văzut și din studiul dumneavoastră, așa cum discut și cu parteneri din mediul de afaceri, cu angajați din societatea civilă, dacă nu reușim să facem acest cuplaj între sistemul de educație, dar un sistem de educație în care resursa să fie focalizată pe calitate și pe echitate, cu privire pe termen lung spre piața muncii și ceea ce se întâmplă la modul real pe piața muncii și ceea ce așteaptă angajatorii de la noi, nu vom ajunge decât ca peste câțiva ani să tragem linie și să constatăm că a trecut timpul peste noi. Acest cuplaj se poate realiza și în spațiul digital, iar pe Planul Național de Redresare și Reziliență, și aici vă ofer și o privire de perspectivă, avem o investiție solidă, consistentă, pe partea de digitalizare a ceea ce înseamnă funcționare între instituțiile din subordinea Ministerului Muncii, între Ministerul Muncii și celelalte instituții și beneficiari și Ministerul Muncii, tocmai pentru ca întâlnirea dintre cerere și ofertă să se realizeze, ca tot ceea ce înseamnă răspuns la piața muncii să se producă în timp real, și nu după ce se centralizează niște date, niște dosare, și în felul acesta România să poată să devină o țară competitivă, din toate perspectivele pe care le poate avea: educație, forță de muncă, forță de muncă bine plătită, mediul antreprenorial, dezvoltare investițională. Mulțumesc!



 Răspundem cetăţenilor

qa

Una dintre întrebările frecvente este cea privind salarizarea diverselor categorii de personal. Astfel, Andrei din Bucureşti a vrut să ştie cum sunt calculate salariile...

Mai multe-->
Barbu CatargiuApostol  ArsacheNicolae KretzulescuMihail Kogalniceanu

Prim-miniștri în istorie

Galeria foștilor prim-miniștri ai României de-a lungul istoriei

  • Galerie foto

    Galerie foto

    Fotografii de la evenimentele şi activităţile publice la care participă prim-ministrul și cele de la Palatul Victoria

    Află mai multe
  • Comunicate de presă

    Comunicate de presă

    Cele mai recente comunicate de presă referitoare la activitățile desfășurate de prim-ministru şi de cabinetul Guvernului.

    Află mai multe
  • Guvernare

    Guvernare

    Situația politică dificilă cu care România se confruntă astăzi impune promovarea unui program de guvernare cu obiective pe termen scurt care să pregătească reformele necesare pentru modernizarea României în spirit european.

    Află mai multe
  • Posturi vacante

    Posturi vacante

    Lista posturilor vacante de funcționar public din cadrul autorităților și instituțiilor publice din România.

    Află mai multe
  • Cabinetul de miniștri

    Cabinetul de miniștri

    Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale.

    Află mai multe